Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

În vremea bunicilor, nu era bucătărie de ţară fără lozinca la modă, brodată cu "Într-un coş cu viorele/ Şade două păsărele...", semn că tot omul iubitor şi sensibil intra obligatoriu în rezonanţă cu poezia vieţii, fără să se streseze câtuşi de puţin de dezacordul pitulat printre florile de aţă. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenţi, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ţi veşnici prinţii, şi nopţile-s de basm,/ De osteneală şi povară, în palme fruntea-mi razm// Şi codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat,/ Să mi te scriu în aste rânduri. - O! geniu declarat." Citatul este decupat întocmai dintr-un poem dedicat de tânărul nostru autor lui Eminescu. Iată acum, câteva versuri din al său Codrule, cu senzaţia stresantă că ne întoarcem de unde-am plecat: "Printre crenge păsărele/ Cânturi dulci aduc cu ele/ Şi-n adâncuri rădăcine/ Cu putere mi te ţine" (Pascu Constantin Marius, 19 ani, Pietroşiţa) * Domnul profesor va fi, sper, de acord cu mine că, în ceea ce vă priveşte, situaţia este bună, şi va fi şi mai bună în timp, dat fiind la vedere caracterul puternic marcat de optimism şi dat fiind şi talentul poetic în permanentă efervescenţă. Ceea ce aveţi de făcut este să vă înzestraţi din belşug vocabularul şi să vă maturizaţi în pretenţiile pe care le aveţi faţă de opera dvs. în creştere. În Scutul natal sunt la vedere şi hibele naive, dar şi energiile promisiunii: "La umbra nucului natal/ mă simt mare,/ atât de mare/ încât aştrii ochilor mei/ pot frige inima/ v(i)ermelui gigant,/ care mă mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai fireşti cu putinţă, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu sintagme ca acestea: Populare cu pur, sau polenul încrezut în tine, sau De sus,/ din nemaipomenit de sus,/ din tocmai pisc neasemuit, ş.a. (Vlad Popovici, oraşul Lipcani, jud. Edineţ, Republica Moldova) * Înainte de a-mi arăta ce scrieţi, ba chiar înainte de a fi încercat să vă puneţi pe hârtie vreun text propriu, vreţi să vă asigur numai după citirea a, de altfel, abundentei dvs. epistole, că sunteţi făcută pentru scris, că aveţi mână pentru aşa ceva, şi chiar să vă dau cumva peste mâna cu care intenţionaţi să fericiţi literele româneşti cu opere durabile. Iată pe ce date, pe care mi le furnizaţi din belşug, sunt silită să mă bazez când afirm cu strângere de inimă că ar trebui mai întâi să vă faceţi temeinic ordine în gânduri şi în lecturi, şi să vă calmaţi de-a binelea înainte de a vă aşeza la masa de scris. Ziceţi: "Am senzaţia că vreau să scriu. Oameni buni, vreau să scriu! Câţi nu sunt ca mine? De-aia strig cât mă ţine gura: Unde sunteţi? De ce nu-mi întindeţi mâna? De ce mă lăsaţi cu ecoul vocii mele? Hei! E cineva aici? Aş vrea un răspuns. Merit oare să mă duc la culcare în seara asta, să visez şi să spun mâine dimineaţă O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii, tot scriind şi scriind, îi lăsam pe ai mei fără mâncare... Ah, încă ceva. Am fost cândva profă de română într-un sat, ehe! departe..." Calmaţi-vă, repet, rupeţi-o definitiv cu brambureala, apoi puteţi să şi faceţi exerciţii de scris, pe care să le recitiţi, ca să vedeţi pe nervii dvs. dacă sunt sau nu sunt suportabile. Şi dacă vor fi insuportabile, să vă daţi singură verdictul, sau să vă daţi o lovitură uşoară, de avertisment, peste mâna cu care scrieţi. (Dana Avram, Constanţa)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara