Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

O fi fost, în vremuri, întemeiată părerea domnului I. Z. despre ce scriaţi în prima tinereţe, fiind şi dumnealui tânăr şi generos. Oricum, mie mi se pare că v-a tratat poezia cu onoare şi seriozitate, apropiindu-vă atunci de doi mari poeţi, fiecare unic, fiecare greu de imitat. Reacţia disproporţionat autodistructivă în faţa unui, la urma urmei, compliment colegial, mă îndreptăţeşte acum să cred că nu ştiaţi ce faceţi. "Şi eu am dat cu piciorul unei şanse" mărturisiţi, la o distanţă în timp de 12 ani. "Bijuteriile de versificaţie, cumva între Ion Barbu şi Tudor George" vă spusese redactorul, înfuriindu-vă la culme aceasta. Avea, desigur, intenţii serioase cu poezia dvs., şi v-a solicitat un grupaj consistent din care să aleagă pentru un debut. Dar dvs. aţi lăsat baltă totul. De ce? Interesant de reţinut textul justificării: "Poeziile solicitate n-au mai ajuns la destinaţie" (Fie vorba între noi, ele n-au ajuns pentru că nici n-au fost trimise). "Şi asta nu din sfială, ci dintr-o furie aproape de neînţeles; n-am acceptat comparaţia făcută între mine şi Ion Barbu. Nu îngăduiam ocara de a fi alăturat ermetismului; doream cu tot dinadinsul să mă priceapă oricine. Şi-apoi, idolul meu era şi va rămâne Eminescu". Şi încheiaţi astfel, lăsându-mă pe mine fără replică şi cu un gust tare amar, pentru ideile şi iluziile care vă bântuiau la nici 20 de ani, şi aceasta în 1991: "Bineînţeles că nu speram să fiu comparat cu însuşi Eminescu, dar chiar cu Barbu?" În fine, să ne vedem de starea poeziei, la care aţi revenit după o rărire (nu întrerupere) fatală a întâlnirilor cu ea. Un text din 1994, Căpriiism, mă-ntreb de ce cu trei de i? "Îndură-te, Durată, şi curmă-a mea durere,/ Să-i uit privirea fă-mă, e tot ce am a-ţi cere/ O nemaispusă rugă învaţă-mă, de ştii,/ Pentru credinţa-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aş vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeţie,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălţa spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-aşa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aţinteau cu milă să-i ţintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci hai, dă-mi o povaţă sau într-un fel m-ajută/ Cum spui? Că nevăzuţii adeseori se uită?/ Nu-i văzui ochii însă, mă crede, de-ani în şir/ Şi totuşi cu fugiţii n-au dat din mine bir.// Chiar nu-i nici o speranţă? Şi câte-am pus în tine.../ Decât ca azi o viaţă, să mă ucizi mai bine/ Ca să-i dau popii ortul crezi că e prea curând? Am ani puţini, aşa e, dar şi-un moşneag străfund". Îmi asum riscul de-a nu fi înţeleasă decât anapoda, să vă înfuriaţi şi pe mine, căci textul acesta nu mă îndreptăţeşte, cum, n-ar inspira pe nimeni să vă spună lucruri măgulitoare. Pornind de la titlul uşor aiuritor, apoi acel ciob de clipă şi acel inestetic aranjament sonor C-apoi, şi nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuţii adeseori se uită. În fine, moşneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiţi, întreabă, îndoindu-se şi nu prea, Chiar nu-i nici o speranţă?, îşi răspunde cu nostalgia dezamăgitului şi reproşul moale al celui care şi-a îndatorat iubita cu speranţele lui toate, Şi câte-am pus în tine... Cititorul devine după lectură, din răbduriu şi curios, maliţios de-a-dreptul. Ei bine, câte şi mai ales ce, aţi pus, vă întreb şi eu, într-o doară, în iubita-poezie, ca ea să se îndure să vă dea o povaţă, să vă consoleze pentru boală şi suferinţă, să vă viziteze după însănătoşire? Dacă dl I. Z. îndrăznise să vă compare vag cu iluştrii numiţi mai sus, îndrăznesc şi eu să vă încredinţez că nu mai semănaţi cu aceia, spre liniştire, şi nici cu Eminescu. (Stoio, Bucureşti).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara