Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Înţeleg că doriţi să se pună capăt disputei printr-un verdict semnat şi parafat. Dar eu cred că în cazul de faţă lucrurile trebuie lăsate aşa cum sunt. Dacă ceea ce dvs. numiţi, ca neprofesionist declarat, "însăilări", dar câţiva amici le gustă cu entuziasm iar alţii, cu aceeaşi atenţie şi grijă citindu-vă se îndoiesc de valoarea lor literară, asta dovedeşte diversitatea gusturilor, lucru care vă bagă în ceaţă. Înclin să cred că fiecare are o solidă justificare pentru opinia proprie, la care n-o să renunţe vreodată, chiar dacă, prin absurd, aţi înceta să vă mai amuzaţi scriind versuri, făcând fie omagiul sărmăluţei, fie trecând în revistă produsele şi subprodusele unei pieţe libere aglomerate până la refuz: "Varză acră şi cartofi/ cizme rupte şi pantofi/ lenjerie, haine vechi, poliţişti perechi-perechi,/ cafea boabe şi piper,/ epoleţi de ofiţer,/ căşti, lămpaşe de miner,/ cerşetori, afacerişti/ portrete de comunişti/ găini, raţe, carne, piei,/ scroafe care au purcei,/ broaşte, scoabe şi cercei/ ţigănci cu mulţi puradei." ( Mircea Romaniţă, Bucureşti) * Electronist fiind dvs., şi dăruit cu sensibilitate, veniţi şi spuneţi, şi nu vă contrazic, că şi funcţionarea unui tranzistor sau a unui simplu condensator, poate să fie o întreagă "poezie". Să rămânem cinstiţi cu noi înşine şi să recunoaştem deschis că electronica nu are nici o vină pentru cacofonie sau pentru dezacord. Eram pe punctul de a mă lăsa cucerită de ideea frumuseţii lumii în diversitatea ei de lucruri şi meserii când, în chipul cacofoniei crase şi deloc inocente şi a dezacordului: "feerica cadenţă" şi, iată, "Şi calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru şi mie, clară şi dureroasă în faţa ochilor, situaţia. Fusese magic "vântul cel negru" între tristeţile de marcă ale unei nopţi de revelion, dar şi el s-a risipit pe dată, ca şi prezenţa "martorului blând la nunta Apelor", care n-a mai avut rezonanţă şi nici importanţă în peisajul moldav, întotdeauna dulce, din Despre Oraşul meu. ( Romel-Ion Vulpeş, Oneşti) * Toate bune şi frumoase, activităţile extraşcolare, studiul, traducerile, patima bună a lecturii. Versurile însă nu trec deocamdată de nivelul general hărăzit adolescenţilor: "Un vânt se strecoară/ Mintea o-nconjoară/ Pereţii se despică în petale.../ Şi tu, chiar poţi să zbori spre visare./ Deasupra: cerul purpuriu şi nori albaştri/ Dedesubt, copii pe plaiuri ce-au în mână praştii./ Ochiul perfid şi verde-al unuia/ S-a pus pe sfera în care pluteam,/ Din mâini şi trup el se tot zguduia,/ Să mă salvez nu mai puteam./ Căci bula de săpun ce mă adăpostea/ Piere.../ Sub acţiunea soarelui,/ În tăcere". ( Timea Silvia Kengyvel, Satu Mare) * Ce sunt tristeţile? "Jurnale intime/ Ţinute/ La vedere". Ce nu ştiai? "Când ţi-ai lepădat/ Şi ultimul bănuţ/ Al iluziilor/ M-ai prins de mână./ Nu ştiai că sînt,/ de fapt,/ Prăpastia pe care ai săpato ( sic)/ Cu timpul/ În mine". Ce e mai important pe lume şi de ce? "Poţi căuta şi găsi/ De toate:/ Bani, femei, glorie.../ Dar gândurile,/Oriunde vei fi,/ Vor veni singure/ la tine". De ce te poţi înfricoşa până la urmă? "Lama cuţitului/ Nu mai sclipeşte/ Demult// Numai înfricoşetoarea/ Ei umbră/ Ca la început". Întrebarea la care doriţi să vă răspund afirmativ, şi o şi fac doar cu o uşoară nelinişte pentru efectul demersului dvs. de a tipări o carte, mi se pune foarte des. Este mica mare vanitate care trebuie satisfăcută, pentru a nu da piept cu îndoiala, cândva, şi cu regretul de a nu fi încercat măcar s-o ridicaţi din letargie. Tipăriţi-vă poeziile, fără să vă iluzionaţi într-o direcţie cumva greşită. ( Ioan Cristea, Aiud)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara