Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

S-ar prea putea, la un moment dat, ca prietenii din copilărie, nedespărţiţii frumoşi, cei care de ani buni devastează sublim bibliotecile şi îşi aduc unul altuia ca pe ofrande revelaţiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora şi au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat pe pagină şi aiurindu-l consecvent pe cititor, cei care şi-au contemplat gol-plinul scrisului propriu la soroacele hărăzite câte unui salt senzaţional şi s-au îngrozit, totuşi, de neasemănare, s-ar prea putea ca nici debutul lor editorial să nu poată fi separat, ci tot împreună, o carte semnată de doi şoticari, care s-au dovedit a fi falşi şoticari, vremea însă trecând frumos şi dens şi parcă nediferit îi ridică din conul de umbră în care au stat citind şi scriind cu mult folos, să ni-i arate din nou săvârşind acelaşi joc împreună, prăpădindu-se de râsul în dublu dedicat păcălelii... Şi fraza noastră riscă, iată, să nu-şi găsească sfârşitul nicăieri. Rezumând totul în preţul simbolic a doi, (cum altfel?), trandafiri lăsaţi la redacţie împreună cu câteva poeme dintre cele scrise în răstimp, prietenii şi le dedică unul altuia, Bogdan lui Cosmin, concentrat la culme, poemul Ra, şi Cosmin lui Bogdan, în desfăşurare amplă Aleph - 1, şi Aleph - 2, în versuri foarte lungi, vorba lui Bogdan Ghiu, "poem cu latura de-un metru", subintitulat cu haz nebun Bughy Mambo Siria, ca să înţelegem că nu vom avea de ce să strâmbăm din nas la câte ceva periculos, la câte ceva molipsitor, la câte ceva ce până la urmă ne va îmbolnăvi... Îngrijorarea noastră trebuie întrucâtva făcută publică, în speranţa că vom fi curând contrazişi, cum ni s-a mai întâmplat în ani. Producţia lui Bogdan se împalidează şi se împuţinează pe măsură ce adolescenţa trece şi îi consumă din consistenţă. Cosmin, în schimb ţine să rămână cu legendarele ei trofee, cu generozitatea şi cu fastul celor bine asimilate, şi care au început deja să i se reverse semnificativ în biografie. Ce răspuns dă Cosmin lui Bogdan, în dialogul lor ciudat, vom vedea. Ra se porneşte astfel: "Eu răsar pe cer de aur şi luminez/ chipul tău dimineaţa când dormi/ cu raze mucilaginoase de perlă/ eu sunt Soarele pe care îl priveşti/ la apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrâneşte aşteptându-mi privirea/ după mine îşi întorc feţele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, maşinile, munţii etc.../ ca nişte flori ale soarelui/ Narcis uită de dragostea de sine şi se îndrăgosteşte de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să ridice mâinile de pe tastatură/ cei ce nu au pe buze gustul somnului sfârtecat/ să lase poezia pentru scutierii umflaţi de bere/ cei care în faţa Mesei Rotunde se apucă de calculat arii/ şi se împiedică în litere greceşti/ să nu mă mai urmeze în poeme ţinându-mă de mână"..." pentru că azi poezia nu se mai citeşte la cenacluri/ pe fotolii pluşate,/ ci pe scaune electrice,/ troheul şi anapestul sunt dictate din ţevi de puşcă/ epopeile sunt grozave stripteas-uri atomice/ liderii politici sunt marii poeţi ai timpului...". Dialogul între prieteni se leagă şi se continuă grav şi alarmant de frumos, transcriind, noi, aici, orice vers din Aleph -2, ca răspuns la provocări:
            
"Nu fi trist, fratele meu de rima-ncrustată Iakint, nu te prăbuşi altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista şi vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va vorbi de tine la persoana întâi./ O singură cuşcă nu-i de ajuns pentru duhul libertăţii tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar de lacrimi polinomiale în năvoadele foilor de matematică.../ Hyacint, nu te ascunde de feminitate.../ Iakinta şi neglijează restul şanselor minore/ deschide buzele care disting zirconul de liliaceu/ Asumă-ţi rostul cristalului/ gândeşte-te doar la felinarele olandeze/ citeşte poemul ăsta/ ca pe un Luceafăr, scris prin e-mail dinspre Facultatea de Automatică şi Calculatoare/ către Colegiul de Vameşi". E puţin spus că ne bucurăm în continuare de acest nobil joc, cu miză mare, sperăm. (Cosmin Ciolţos şi Stoian G. Bogdan).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara