Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Am ÎnŢeles că sub presiunea urgenţei îmi cereţi acordul, pe care vă asigur că îl dau cu cea mai mare bucurie, privind textul meu apărut în revistă. Poate că ar fi fost mai nimerit să primesc ceva mai devreme volumul dvs. în faza de corectură, dat fiind faptul că revista care apare pe piaţă şi poate fi consultată astăzi, ea se elaborează cu cel puţin zece zile înainte. Nădăjduiesc să se întâmple ceea ce doriţi, iar în septembrie, când veţi fi în ţară, cu cartea tipărită şi dispoziţie înfloritoare, să stăm puţin de vorbă la lansare, şi pentru felicitări. Mi se pare un lucru solid, referinţele ce însoţesc poezia sunt adeziuni sincere la frumuseţe şi inteligenţă, la entuziasmul pe care-l propuneţi cititorului în modul cel mai viu şi altruist cu putinţă. E o dovadă a bogăţiei sufleteşti de care dispuneţi spre a o împărţi cu generozitate faptul de a fi adunat atâta lume dispusă şi bucuroasă să se exprime despre poezie prompt şi avizat. Ca o oglindă magică în care puteţi fi surprinsă plonjând şi vălurindu-i suprafaţa cu graţie şi vocaţie  vă este cartea Geometrii singulare. În fine, vă mulţumesc pentru aducerea la suprafaţă, cu această ocazie, a unor amintiri din viaţa copilăriei şi confirmările lirice, de la începuturi. Să fim sănătoşi, în substanţa bunelor prilejuri, în ecoul lor bine ritmat şi în atingere cu lumea. (Luminiţa Suse, Canada) * Deşi fiecare vers este mereu o altă poveste, poemul alcătuindu-se din relatări scurte şi parcă fără combustie, demersul dvs. liric merită atenţie. Nu ştiu dacă este bine să vă gândiţi să adunaţi într-un volum poemele în forma lor de-acum. În afară de răceala lor ce ni se transmite instantaneu, forma artistică nici ea nu atinge un nivel mulţumitor. Faptul că puneţi pe tapet incendii interioare, magme, arderi şi vulcani, acestea nu înmulţesc căldura ce ar face poezia viabilă, convingătoare. Poate că ar fi bine să vă daţi un răgaz în care să înţelegeţi, lucrând, că nu doriţi să tipăriţi pur şi simplu o culegere de versuri întâmplătoare, ci o carte unitară tematic şi o promisiune artistică pe care să se poată conta de-atunci înainte. Originalitatea ar trebui să vă preocupe în mod constant. Nu aţi făcut nici o referire, în scrisoare, privind vârsta la care aţi început să scrieţi versuri, doar că iubiţi poezia încă din copilărie. Am dedus însă dintr-un poem că nu sunteţi foarte tânăr: „Sunt o lumină ce s-a aprins târziu/. De jaru-ncins ce-am adunat în mine/ Din lucrurile, la început străine,/ Ce au crescut apoi spre împlinire./ Şi n-am să fiu ce-aş fi putut să fiu/ Dacă din cele ce mocneau puţine/ M-aş fi aprins cândva, de timpuriu.” Regretul lângă îndoială, căci cu candoare amară vă întrebaţi acum: „Iar de-aş fi ars atunci până la scrum/ Aş mai avea puterea arderii de-acum?”, sunt în măsură să vă arate indecis şi nesigur de propria valoare. Insist de aceea să meditaţi la utilitatea în acest sens a răgazului. N-aţi avea nimic de pierdut, ci dimpostrivă, aţi evita să vă autoînşelaţi grăbindu-vă, cartea dvs. negăsindu-şi ecoul sperat la cititor şi la critică. În Podurile, dvs. v-aţi gândit la Caron, care ne trece Aheronul? În postura de luntraş, m-am străduit să nu vă dau sfaturi definitive. Nu vă iau pe podul plutitor spre moarte ci vă reţin la malul viilor, ţinându-vă puţin de vorbă, şi poate cu un mic folos pentru versurile pe care le veţi lucra şi prelucra de-aci-nainte. (Valeriu Cuşner, Constanţa)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara