Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Stimate domn, păcatele limbii dvs. poetice, ortografia catastrofală şi punctuaţia asemenea sunt, la o primă şi sperăm şi ultimă constatare, păcate mai mult sau mai puţin fără ştiinţă şi fără voie. Chiar dacă am vrea să le trecem sub tăcere, nu ne prea dă mâna deoarece, din aceste pricini serioase respins la nivelul post-restantului României literare, supărat vă veţi lua jucăriile şi vă veţi adresa candid altcuiva şi altundeva, cu probabil aceleaşi rezultate sau veţi fi tratat chiar cu o ignorare absolută, cea mai indicată, în astfel de cazuri, şi cea mai sănătoasă. Pentru că nervii şi răbdarea celor ce s-ar încumeta să le explice celor ce nu sunt deloc pregătiţi să înţeleagă regulile elementare ale ortografiei şi ale creaţiei, vor fi în pericol să explodeze. Nu vă respingem şi nu vă ignorăm comod, ci vrem să vă lămurim cât de cât de ce situaţia dvs. este critică. Din însemnărica însoţitoare aflăm, printre altele că, nefiind sigur că n-aţi greşit pe ici pe colo, ne solicitaţi să vă operăm corecturile pe manuscris, dacă se poate. Sigur că se poate, se poate orice, dar nu se cade s-o facem nicidecum atunci când chemarea şi talentul autorilor lipsesc cu desăvârşire. Dacă memoria nu ne înşeală, v-am mai răspuns în această rubrică. Şi tot negativ, şi tot din aceleaşi pricini. Se poate să fie vorba şi de o coincidenţă de nume, mira-ne-am Să admitem cazul că nu străluciţi în cultură şi lecturile dvs. sunt sărace. Dar, chiar dacă aţi fi citit în toată viaţa dvs. o singură carte sau un singur ziar, şi tot aţi fi observat că nicăieri nu există formele gramaticale pe care dvs. le stâlciţi constant. Nu vă acuză nimeni că nu ştiţi, că aţi făcut o şcoală cu lacune, că aţi petrecut o viaţă cu probleme. Dar soluţia de a nu mai greşi, soluţia de mică rezistenţă, fireşte, era aceea de a citi măcar ziarul preferat cu mai mare atenţie la ortografie şi punctuaţie. Iată câteva forme greşite, culese din manuscris: n-eo, n-e, v-ă, n/e, î-mi, m-ie, m-i, nea adunat, n-ea fost, n-i, m-ă, s-ă, s-ăl, a/r, m-a-ţi, fira-r să fie etc. Şi iată, fără comentariu, lista lor corectată: ne-o, ne, vă, îmi, mi-e, mi, ne-a adunat, ne-a fost, ni, mă, să, să-l, m-aţi, fire-ar să fie. Să luăm şi un citat reprezentativ, pentru cititorul nostru nefilotim: "Votaţi cetăţeni, votaţi/ Fiţi devotaţi/ E-o obligaţie cetăţenească/ De când’e glia strămoşească.// La urne nu s-a închis,/ Şi noi ştim deja precis./ De ce toate au coincis,/ Şi de ce nu e închis?// Soarta neo merităm/ Deşi votăm./ Spre noi culmi mereu înalte,/ Că el nu ne minte.// În Europa nici în NATO n-am intrat,/ Deşi cu toţii am sperat./ Nu se mai merită să ştim/ Răspunde Iliescu, nu Vadim." Dacă doriţi să vă recuperaţi manuscrisul, îl găsiţi la secretariat ( Doru-Lucian Ungureanu, Bucureşti) * Se poate scrie, cu riscuri mari, dacă nu ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârşitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terţina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă şi ritm, ca dvs., nu i se poate reproşa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice din vers se completează cu căci-uri, doar- uri, tot-uri, iar-uri, oare-uri şi decât-uri, ticul acesta arată lenea autorului sau neputinţa lui de-a înnoi/împrospăta stilul şi a scăpa textul de spectrul dulceag al romanţei expirate: "Te-ntreb, copilă, tu de ce mă plângi;/ Ci, oare, nu vezi tu că lumea e prea mică?/ Divină eşti, dar, vino să mă ungi/ Cu lacrimile tale./ şi ochii ţi-i ridică". ( Constantin Oprea, Măgurele).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara