Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Schimbaţi dactilograful agramat, ori mai bine umblaţi în urma lui şi faceţi corecturi acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greşeli: "guşi de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puşti; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulţumesc pentru desen. Pare să fie un autoportret ce vă arată blajin întors pentru o clipă cu spatele la bibliotecă. (Constantin Vana, Turda) * Ce părere să avem despre tupeiştii care, la versurile lor trimise prin poştă către reviste pe care abia dacă le răsfoiesc, aşteaptă să li se răspundă nu la poşta redacţiei ci pe mobil? Inutil să credem că în vremurile noastre de sărăcie s-a născut redactorul ideal ce s-ar grăbi, pe cheltuiala lui, să vă comunice dezamăgirea în legătură cu viitorul dvs. literar. Atenţia la cum vă exprimaţi "Am fost membră la câteva cenacluri, dar vreau să mai ştiu şi părerea altor persoane din afara oraşului." ( Mihaela Gâlcă, Bacău) * Vom avea răbdarea necesară şi vă vom aştepta cu versuri nu neapărat vesele ci cât de cât atinse de semnul speranţei şi al memoriei. Cele de-acum sunt epistole dezlânate către iubitul ingrat, către vântul care n-ar trebui să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor şi peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( "Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa şi suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranţei, a ultimei speranţe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuinţă au greşit şi se căiesc. Consolarea se va dovedi şi în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteţi, încă, dacă nu ne înşeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situaţiile aiuritoare de exprimare anapoda, precum în Troparul XVI, şuierul vertijului: "Balustradele sprijin de fier tare/ pentru mâini/ care din gurii apele învolburate ale singurătăţii/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "şi tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuş/ şi eu cu negru de tăciune pe tine." Rămânem mai mult încurcaţi decât visători citind Rugăciunea de iertare a lui Petru: "Doamne, ruga mea pentru tine e/ să-i spui lui Iisus/ că l-am bătut şi că ştiu/ că l-au bătut cu pumnii şi în piroane de fier/ ştiu/ Doamne, să-i spui// că şi eu am dat în el/ că am crezut că m-a luat cu el/ şi am vrut şi eu să-i ajut soarta, Doamne, aşa să-i spui/ că din aia am dat// am dat în el când era bătut". Iată ce găsim în Rămăşiţă: "Pun piciorul pe irisul ochiului ca pe un geam stins de garsonieră/ şi tremur cu vârful întins/ spre în tine/ că totul moare şi se trece/ ca valul în ritmul al doilea.// Tremuri şi tu bătând din pleoape/ până când îţi iei zborul/ înspre asfalt.// Urma pasului meu în al tău ochi va fi singura urmă lăsată de tine". Şi totuşi, ca şi rândul trecut, care a fost acum mai bine de un an, nu preget să vă încurajez. De data aceasta m-au impresionat plăcut Telegramă de 15 bani de la fiu, Ajutor şi Rugăciune pentru copii. Nebunie şi suflu şi trăire poetică aveţi din belşug. Concentraţi-vă efortul, cum v-am spus, la o asimilare corectă şi alertă a limbii române. Numai aşa veţi reuşi să fiţi luată în serios. ( Tibik Indricova, Cluj-Napoca).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara