Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Valabile absolut toate variantele la care v-aţi gândit, privind mersul corespondenţei, dar şi mulţimea plicurilor este un motiv. Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, şi cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezaţi de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiaşi veniseră cu masca falsei modestii pe chip şi cu creştetul presărat cu cenuşă. Ar mai fi o problemă, reproşul celor care îşi trimit la redacţie lucrările, fără să-şi oprească cópii, şi li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată şi cea mai dragă autorilor lor. Regretele sunt inutile. E semn şi de răsfăţ a fi în acest fel neprevăzători? Nu sunteţi singurul păţit, care crede că drumul nu este ultra aglomerat de colo până colo, de la expeditor la destinatar. Pentru dvs., o întrebare inocentă. Citiţi cu regularitate revista, astfel că nu vă puteţi bănui că aţi pierdut tocmai numărul în care vi se pregătise un mesaj? Nu vă place graba, spuneţi la un moment dat, dar un rând mai încolo recunoaşteţi că v-aţi grăbit. Şi tot dvs. aduceţi vorba despre versul fierbinte de astăzi, care mâine va fi rece şi bun de aruncat. Fiţi încă o dată prevăzător şi corect. Una este să-ţi arunci cu mâna ta la coş rebuturile, şi alta când o face redactorul, al cărui birou devine neîncăpător din pricina producţiilor veleitarilor harnici şi entuziaşti care, dacă ar putea, ţi-ar trimite alaltăieri ce vor scrie poimâine. Nu este, Doamne fereşte, cazul dvs., deşi şi textele pe care le scrieţi ar respira uşurate după o eventuală atentă defrişare. Nu cred că aveţi nevoie de sfaturi la post-restant. Versurile trimise fac parte din sumarul unui volum în curs de apariţie la o editură ploieşteană şi, probabil, dorinţa autorului era să le vadă mai întâi în revistă. Intuiţi corect că nu trebuie să încărcaţi plicul următor cu amănunte despre cum lucraţi şi despre „celelalte canoane puse în slujba artei” pe care o simţiţi „pulsând” cu intensitate maximă. Opriţi-vă numai la o selecţie din „poeziile mici”. Nici cele de-acum nu sunt cine ştie ce „mari”. Permiteţi-mi să vă comunic părerea mea despre valoarea lor abia după ce le voi avea la îndemână pe toate, deci şi pe cele „mici”, într-un post-restant rezervat dvs. în întregime. Sper să nu vă deranjeze amânarea. Şi mai sper să nu vă deranjeze ca data viitoare să vă redactaţi epistola la persoana întâi. Nu de alta, dar se creează iluzia că am fi trei laolaltă, când de fapt suntem doar doi. În fine, pare ciudat că vă faceţi dvs. înşivă serviciul de a vă scrie păsurile ca prin intermediar. (Victor Savin, Boldeşti, Grădiştea) * Găsesc în plic un singur text. De ce n-aş spune un text singur?, fără nici un indiciu despre autor, fără nimic altceva decât sugerată libertatea de a aproxima o situaţie doar din textul cu pricina. Pare a fi vorba de un îndrăgostit la primul impuls liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacţie pentru a şi-o găsi publicată cât mai curând. Astfel, Luna va fi un prilej de bucurie, o declaraţie de iubire: „Ei i se pare că luna seamănă cu o corabie naufragiată, pe o pânză – zâmbesc,/ şi vrea să-i spun ce cred, dar eu nu/ mai pot privi în sus, la ceresc// când stă lângă mine, atât de aproape/ şi luna mea e chipul ei frumos de fată,/ iar mersul ei e corabia ce pluteşte pe ape,/ nu-i răspund, o sărut dintr-odată.// Acum e îngândurată, priveşte în pământ mereu,/ cu un zâmbet pe chip despre care a uitat; eu/ mă gândesc că nici nu ştie cât e de frumoasă// cum îşi sprijină tâmpla calm de/ umărul meu, cu buzele ei atât de calde;/ şi nu mai vreau să ajungem acasă”. (Bogdan Arizancu, Sibiu)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara