Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST-RESTANT de Constanţa Buzea

Poate că a vinde nu rămâne verbul firesc de transcris atunci când în realitate promiţi să dăruieşti, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preţ, celui ce ţi l-a dat odată cu viaţa. "Îţi vând sufletul dacă îmi promiţi că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", şi adaugă poeta - copil grav şi cuminte - "Îţi vând sufletul dacă îmi promiţi că o să-i citeşti poveşti cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condiţiile promisiunii mai este trecută şi muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar şi "Raiul", şi "aripile de înger" sunt trecute în înţelegerea copilului cu Dumnezeu. Copil cuminte şi grav, Cristina Mihăilescu a pierit într-un accident, lucru despre care ea a tot scris şi vorbit mereu, şi cu mult înainte să se fi întâmplat ceva. Între lucrurile care există şi se petrec în perimetrul vieţii este şi activa, misterioasa până la un punct şi imposibil de numit fără revoltă, moarte. Există jocul, mişcarea, hrănirea, himerele, dar şi demonii, frica şi călcarea în picioare a speranţei, fantasme ucise, torsul pisicii dar şi "o secundă când totul se năruie". Există candoarea şi ignoranţa până când între pământ şi cer începe să vrea să se mişte sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nţelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie şi în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacţie de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceştia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, şi veselă şi sfâşiată de o inspirată tristeţe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea şi fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieţii şi morţii. Cristina recunoştea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veşnic acum: "Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne priveşte dintr-un veşnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar şi de o nesfârşită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Şi Moartea ştie să zboare metaforele pe care ca pe nişte peceţi le aplică, prea mult înţelegător şi tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile şi ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ şi vrea să mă sfâşie cu colţii-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi şi văd cum îmi sfâşie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârşeşte./ Mă opresc, îngenunchiez şi aştept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum îşi creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morţi fără chip/ Îmi ia inima şi şi-o face sceptru.// Şi moartea mă frige, mă doare, mă bea,/ Se-mbată cu mine, mă digeră încet/ Şi mă însămânţează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul nefiinţei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morţii din mine.../ Mă scârbeşte gândul că mi-au fost devorate armoniile şi muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă şi mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci feţele Morţii./ Respir şi îmbătrânesc aerul din jur cu nefiinţa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze şi trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru a-mi umple golul din mine", "Şi-mi redeschid vernisajul de vise şi doruri"... Cristina are , Doamne, Dumnezeule, mai mult decât oricând acum, dreptul la timp, la amintire şi la memorie, la atenţia Vieţii pe care, iubind-o, i-a scris prevenitoare scrisori despre Moarte. (Maria Mihăilescu, Bucureşti).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara