Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezii de Gheorghe Mocuţa

ziua ce va veni

supravieţuirea e cel mai nobil instinct
în intervalul dintre două condamnări
îmi spune zâmbind complice doctorul
lăsând să se înţeleagă că trebuie să-mi iau soarta în mâini
şi să nu-mi mai terorizez familia cu boala mea
pentru că noi nu avem specialişti în obsesii morbide
poate doar emil cioran.

bănuiam că lumea e pe dos
că viaţa e un fel de vis
dar nu-mi venea să cred că moartea e atât de
palpabilă
şi am continuat să-mi fac periodic analizele
cu sentimentul unei repetiţii generale
până când brusc am zărit peste umărul asistentei
care îmi înţepa cu pricepere vena
afişul cu litere de o şchioapă
de pe peretele alb al laboratorului
„munceşte ca şi cum ai trăi veşnic
îngrijeşte-ţi sufletul ca şi cum ai muri mâine”.

odată scăpat din spital m-am dus să ascult vuietul oraşului
să captez energia primelor raze de soare
în groapa lui funar zidurile cetăţii romane
au mai crescut cu un cot
m-am aşezat pe o bancă tricoloră
în faţa grupului statuar şi m-am pregătit
să-i fac jurământul de credinţă lui mathias rex
secuiul încremenise cu mâna pe steag
cu ochii la catargele tricolore
din faţa catedralei sf. mihail
iar eu muşcam vârtos din sandviciul de acasă
înghiţind pe nemestecate încă o lecţie de istorie
contemporană.

porumbeii şi vrăbiile din piaţă
se apropiau tot mai mult
îmi ciuguleau firimiturile din palme
apoi au început să-mi gâdile degetele palide
şi faţa fără sânge.

lumea trecea nepăsătoare
era 1 martie 2003 la prânz
oamenii treceau pe lângă mine ca şi cum
ar trăi veşnic
lăsându-mi mie în seamă grija sufletului
pentru ziua ce va veni.


vine bunicul

vine bunicul în puterea nopţii
să-mi povestească visul care l-a trezit la realitate
vine bunicul înfiorat cu gura uscată
să-şi lege singurătatea de insomniile mele
la optzeci şi patru de ani memoria i se zvârcoleşte ca la
patruzeci şi opt
mă priveşte dintr-o parte cu ochiul sănătos
cu cristalinul nou-nouţ
iar cu celălalt încă mai orbecăie prin stepele ruseşti.
orfanul din el
evocă muncile copilăriei între duioşia tatălui
şi răutatea maşterei care ascundea pâinea de copii
apoi caută tâlcul visului ciudat cu iliescu
cu puii de găină pe care îi aşază ca într-un puzzle imaginar
din care numai moartea lipseşte –
îi dă târcoale dar nu-l poate speria.
vine bunicul să-mi spună că moartea
s-o fi speriat
că nu i-am văzut faţa
şi a luat-o la sănătoasa spre fundul grădinii
pe unde au făcut câinii o gaură în gard
mâine trebuie s-o repar
noapte bună.


ororile sălbatice ale copilăriei

„Pe oriunde am fost, poetul a fost înaintea mea.” (Freud)

la vârsta poveştilor
abia scăpat din poala bunicii
şi de plictisul jucăriilor de lemn
al cailor din coceni de porumb
de pe întinsa câmpie panonică
am inventat primele orori:
şi eu am învăţat răţuştele să înoate pe sub apă în găleata
fântânii
până una s-a asfixiat
şi eu am ucis cu pietre câinii vagabonzi ai satului
şi eu am ciopârţit şerpii fioroşi din canale
nu departe de gârla unde am învăţat să fac pluta
şi eu am îngropat de vii împreună cu bunicul puii mâţelor
abia născuţi
şi eu am ţinut de corniţele iedului adus la junghiere de paşti
(ochii mă mai urmăresc şi acum în visele colorate
când încerc să-i lipesc la loc)
şi eu l-am bătut cu furca pe dulăul care
mi-a sfârtecat sprânceana
şi eu am chinuit iapa bătrână călărind-o prin bălării
şi scaieţi
şi eu am fost fascinat de focul de paie pe care abia
l-au stins vecinii într-un târziu
şi eu am descoperit excitat prin cotloane cu băieţii de vârsta mea
sexul întărit
până când o fată de la oraş mi-a arătat adevărata întrebuinţare
şi eu am simţit gustul amar al primelor ţigări
furate din odaia bunicului
şi eu am înălţat zmee
şi eu m-am încăierat cu prietenii muşcând din trupul lor gustos
şi eu am suflat în puful de păpădie spre cele patru vânturi ale scrisului meu
şi eu am spart capete şi mi-am fracturat mâna stângă
şi eu am fost izbit de cornul unei vaci la păşune
şi eu mi-am tăiat degetul până la os cu lama primului
meu briceag
şi eu i-am pândit pe cei mari zvârcolindu-se unul
în braţele celuilalt
şi eu am ascultat poveştile vecinului care i-a spintecat
pe ruşi în război
şi eu am simţit gustul crimei când am înfipt cuţitul
în inima porcului
şi eu am alergat după duşmani imaginari pe dealurile radnei
şi eu m-am pregătit să ucid şi să violez cu eroii
din filmele americane
şi eu sunt o bestie ca şi voi cei care astăzi încercaţi
să ne sufocaţi cu exhibiţiile voastre pe micul şi marele ecran
scoţându-mi la mezat copilăria
şi eu pot să-mi proiectez subconştientul în norii
de la picioarele creatorului
şi eu sunt frământat din acelaşi aluat al închipuirii
care se destramă se resoarbe în clipa de-acum
în clipa asta când nu am altă dorinţă
decât să o pot lua din nou de la capăt
cu aceiaşi părinţi cu aceiaşi maeştri
dar cu alte păcate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara