Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Constanţa Buzea


bătrâna cu înger

în preajma paştelui
în urmă cu ani
bătrâna pleca la copii
ducea uşor coşul cu
demâncare curată
alămâi covrigi albi
puţin vin slab
puţină colivă de la
pomenirea tuturor
morţilor peşte şi
flori la bunavestire
aştepta în staţii
cu o blândeţe pe chip
asemenea celor ce
nu se simt singuri
urca prin faţă
taxa biletul
lume pestriţă la bord
cunoscându-se toţi
unii cu alţii vorbeau
nimicuri de toate
până la capătul liniei
în câmpul pădurii unde
văzut doar de ea
un înger mare
ca un copil fără vârstă
o ajuta să coboare lin
ca din cer

roz neverosimil

era un cireş lângă gard
cu buna lui mireasmă
cu albinele lui
tămâind locul
cu cleiul lui ca uleiul
chihlimbar pe trunchiul
bătrân nebuneşte escaladat
de nişte furnici
soldăţoase
beată de soare şi de
tandreţe mi-am semnalat
prezenţa şi setea
cu o mişcare a mâinii
cineva săpase grădina
acum îşi lua plata
şi tocmai pleca
să-şi facă de lucru
undeva prin vecini
de unde suia până-n cer
un fum trandafiriu din
nişte gunoaie aprinse
reavăn pământul
ca după ploaie
şi gazda venind
acrişoară ursuză
şi cu lentoare
să mă întrebe ce naiba
vreau şi pe cine caut
chiar aşa ce naiba vreau
mai bine ce dumnezeu vreau
şi pe cine dumnezeu caut
în răstimpuri scăpa din şorţ
răsadul şi potolea fără chef
din lătrat un câine
de un roz neverosimil

băutul cu sete

înţelege fără să distrugi
află fără să vrei să iei sinucigaş
în tine toată povestea
semnul în care te naşti
şi în care te dumireşti
fuge de la tine şi tandru
intră curând în sufletul
altuia
oricât de lacom bei apa
ea se înmulţeşte din sine
ca şi credinţa
apă bună nu doar pentru
băutul cu sete
deodată descoperi
fasolea sugace şi mazărea
cum înflorite se uită
după arac
geniul lor lucrează al tău
s-a oprit şi tace
subţire ca o linie de sidef
gura ta suferă
oasele tale suferă în
carnea ta sub pielea ta
pergamentoasă
taci şi ascunzi întâmplări
ceea ce taci şi ascunzi
se spune şi se arată pe
buzele tuturor
şi iarăşi fasolea şi mazărea
fac explozie în uscăciune
risipind ca-ntr-un coşmar
de foşnete sămânţa lor
nepăsătoare
ieri acoperindu-se de viitor
astăzi nu s-a întâmplat
chiar totul
ziua de mâine visând să spună
dar nu ştie cum
să ascundă mica ei mizerie
în haos
încreţită în schimb
pieliţa ochiului şi
polipul gurii care-a gustat
şi coralul şi apa şi iată
cum uiţi totul în chinurile
fără istov ale setei
ce se întoarce în sine
ca scorpionul sinucigaş

paltonul constrictor

şi doamne
cu câtă poftă aş fi înfulecat
cartofiorii fierbinţi
puşi de bunica în buzunarele
paltonului meu constrictor
mâinile mele calde
stomacul meu plin cu ceai
tălpile mele înghesuite-n
ghetele cu şiret
aş aş aş doamne câte lucruri
aş fi vrut să nu mi se-ntâmple
să nu cresc mare
să nu miroasă clasa a gaz
dar să alerg în extaz
de mână cu carolina
ea avea nişte caiete frumoase
şi cuburi de zahăr pe care
mi le arăta ca unei lihnite
caligrafia ei dar şi foamea
îmi dădea vertije
desenele ei îmi îndulceau
dar şi zahărul lacrimile mele
sincere
niciodată îi spuneam cu emoţie
n-am să fiu în stare s-o imit
în schimb eu citesc
pe sub bancă nişte cărţi
cu chiralungi şi croşetez pe
furiş în orele de dirigenţie
deodată sunt arătată cu degetul
de gemenii clasei sabău
mircea şi sabău gheorghe
răutate de copii pârâcioşi
cu ochii albaştri patru
şi incapabili la prima vedere
să facă vreun rău
mă toarnă la doamna
mă ridic foarte încet
în picioare ies din bancă
încep să merg în direcţia
catedrei dar ca un făcut
ghemul de lână face un salt
rostogolindu-se până între
picioarele tablei
sunt vinovată simt cum
intru în pământ de ruşine
pierdută exasperată
neputincioasă cu mintea
oprită în loc încep să
plâng îngerul meu păzitor
mă părăseşte iese prin tavan
se duce în cer şi revine
agitând un clopoţel izbăvind
de chin sufletul meu
hai repede repede repede
acasă gura mi-e caldă
şi plină de miez de cartofi
ca de zăpadă

sufletul în jocul memoriei

în copilărie
uitatul în oglindă
ca şi privitul fotografiilor
era pentru mine un prilej
de ieşire din timp
cum şi scrisul în singurătate
ca şi cititul în tihnă
de mai târziu
ce scriam sfârşea prin a fi
citit şi recitit
şi ce citeam intra în memorie
ca într-o sărbătorească
transcriere
totul se făcea în folosul
fără saţ al unei secrete
autocontemplări
în oglindă eu
în fotografii mama
dar în ipostaze ce nu mai aveau
echivalent în realitate
identice fiind sorbindu-ne
din imagine restul una din
alta sufletul în jocul
memoriei
am crezut şi cred cu şi
mai multă putere acum
că nu am acces la trecut
depozitul lui imposibil
de descifrat de pus în ordine
ca într-un muzeu
ce răstălmăceşte şi
falsifică e o cruzime să laşi
gândul golaş ca un prunc
să se trezească acolo şi să
se sperie nimerind
în oglinzi lichide şi în
hârtii cu textul şters
mirosind a magnolie când
din fotografii izbucnesc
spectre cu indescifrabilul
lor mesaj
te doare indiferenţa lor
cruzimea rudelor insistând
deodată cu brutalitate
cu ură în a te face să
pricepi că nu te mai vor
în pacea lor de dincolo
ai răbdare pentru dumnezeu
nu te mai agita pleacă
rămâi în ce crezi că eşti şi
cât mai departe

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara