*
această entitate
oarbă şi negricioasă: abur de locomotivă
de cărbune
ceva lipit pe dinăuntru ca un abţibild
o lighioană gonită cu lopata
s-o invoc şi s-o scuip între ochi
ea nu-i decât floştomoc de blană
şi rânjet de lepros
abur de rană de sânge slinos
s-o chem şi s-o pleznesc cu vătraiul
să ne înfruntăm în grădini
în câmp deschis
unde eşti ieşi
unde eşti ieşi
miros de căldare arsă şi hâtru ţigan
căldărar
funingine şi cenuşă de baracă bătrână
ieşi târăşte-te şi întoarce-te
în gura destupată de canal
ieşi: îţi voi împlânta efigia în carne
efigia încinsă pe grătar
îţi voi pârli blana şi slana
vei fugi ca un căţel gonit c-un pantof
vechi
şuieratul tău
mai puternic decât orice frână
ieşi
e casă de om bun aici
e casa domnului şi oraşul din vederi
lumânări roşii ard în loc de furnale
eşti vârtej şi toxină
diluviu şi tremur
ieşi
sunt învăţăturile de pe filele cele mai
albe
ieşi
să scuip şi să-mi storc
cămaşa şi gioarsa
să curăţ cu bripta şi să răzuiesc
tu nu exişti tu nu exişti tu nu exişti
negrul şi negreala
toate celelalte
o pictură pe preşul de care ne ştergem
picioarele
ieşi
strânge-te zvârcoleşte-te şi ţâşneşte
-mi prin urechi prin nări sau cel mai bine
prin creştet
în clipa aia
eu sub un tavan plin de candelabre de
bronz
aprinse în plină zi
zâmbind leşinând
i could have told you anything about the
future
şi dacă e nevoie de tremur să fie acum
şi dacă e nevoie de cutremur să se surpe
malul acum
şi dacă e nevoie de foc să-mi ardă şura
acum
e lunca domnului aici şi duminicile n-au
decât dimineţi
ieşi
aerul ăsta curat te va sufoca
ieşi
baticurile femeilor sunt – toate – albe
ieşi
sunetul tastelor e invocaţia
lovitura de ciocănel care (te)
înnebuneşte
îţi netezeşte ţeasta
ieşi
din plămânii fumătorului şi întunericul
afumătorilor
ieşi
hârghie şi jigodie ce-ţi scuturi coada
lasă-n urma ta o spărtură rotundă în
geam
ca un glonţ ca un proiectil
aici e sălaşul fagurelui de miere şi al
bunătăţii
al veşmintelor simple şi anusurilor curate
ieşiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
a(i) ieşit
*
26.05
18:12
I
orbetele
pasărea mică
pasărea cuibărită
sub streaşina casei de pe socac
are aripi de fluture
şi vine din lumea uscată
(dimensiunea chirpici)
soarele e şi el o-mpletitură de trestie
o mână îl ridică pe cer ca pe-un scut
şi-l ţine până seara aşa
(aceeaşi mână
uneori tremurândă)
!poezia e soluţia!
să înceapă discursul
celor ce urcă pe rând
grămada de bălegar
scrisul anemic scrisul apă distilată
şi aspirină pisată
scrisul mătasea broaştei
trebuie este cuvântul de ordine
masa trebuie izbită mai tare
şi degetele lăsate să cadă
baletu-i prea blând
balerina poartă botoşei
îmbătrâneşte ca o profesoară de biologie
şi nu mai tresare
îşi îmbăiază păru-n salivă
în belşug de vană albă
şi aşa ne cuvântă în numele spumei
cu cocon alb pe cap
dar va curge bere şi peste obiectele mele
şi albie şi pietre de râu vor fi
„ce frumos e creionul!”
să-l ridicăm de la pământ
undeva-n egipt
să-l îndreptăm în sus
cum ciocul de cocor se-ndreaptă
şi acest metal şi această radieră
liturghia lucioasă mierie
uite cântecul lamei fumul trabucului gros
ţărăncile în faţa porţii ascut creioane
cum ar toarce fuioare
şi rumeguşul foaie continuă
şi rumeguşul foaie velină
le dormitează la picioare
ca un căţel blând
II
limpezimea
inoxului
şi saltul peste joarda de alun
n-am mai trecut demult
culoarul transversal
râpa cu punte boltită
să ne oprim – şi să nio imaginăm
femeia cu toc roşu trecând
scălâmbăiată şi stearpă
apoi înotul în apa stătută
printre colacii plutind
şi frunţile bătrânelor –
baticele negre cabine de comandă
ale ambarcaţiunilor prelungi
„să rămânem la motivul acesta al
drumului”
s-auzim şlapul de plastic pleoznind
norişorul de praf înceţoşând peisajul
legătura e desigur opera cheii lucioase
nvechite
a scrâşniturii de dinţi
şi edificiul e gata
turnul din plăci să-l ridicăm
să-l privim strălucind prin ciorapul de
damă
ca infractorii
se umflă urechea duminică dimineaţa
ca antena parabolică se (des)face
o rezemi un pic cu mâna
şi-asculţi
revenirea călăreţului
cu moarta ca o blană
pe şa
III
turbionul
amestecul în sos roşu clocotind
de pe barca cu ac în vârf să sărim
(masa noastră e simplă
să rostim din nou cuvântul simplu
şi să ne rupem până sub craci blugii
tăiaţi)
înotul liber şi apa preacursă
şerpii sunt docili pe aici
beţe unduitoare
(-n) lumi de plastelină neagră
dacă m-ar înfăşura într-o sită cărămizie ca
leocoplastul dacă i-aş vorbi miliardarului
pe terasă oligarhului cu burtă
(dumnezeu seamănă cu patriciu) la
masa de răchită în timp ce podeaua
se-ntinde şi plasa meridianelor se strânge
(eu în ea în ochiurile de năvod)
aş mai cere să mă bucur măcar de formă
să-mi mai desfac o dată braţele ca-ntr-o
decapotabilă
gonind pe un fundal sterp
textul e deschis un lan porumb cu ştiuleţi
exfoliaţi textul „respiră prin răni” nu e
gata
şi rănile-s multicolore
să-mi suflec mânecile şi să le rulez atent
ca husa de pe armă
de pe maşinării
să lucească braţul păros şi pixul apucat
ca un harpon
pe toate panourile din oraşul cu viaduct
jos
nu este real realul e altceva
rezervaţia de coroane de arbori amiaza
amplă
tremurul şi pânza de paianjen plutind
între planete
reală e dala spălată de faianţă
şi apa care curge
marea cu vârfuri de suliţe şi ghioage la
ţărm
în loc de stânci
se leagă totul ca tusea scuipată de cea
din piept
firele se-ntind înapoi ..
