Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezie de Ion Pop

DOI

Singuri noi doi,
într-un târziu, pe-un ţărm stâncos de mare,
nu încă foarte bătrâni, nu prea romantici, totuşi,
cu un vuiet, însă, rămas în noi,
al anilor duşi, – nici nu ştim
cât e-al nostru ori cât
al valurilor lovind în pietre
aici, la marea Liguriei.
(Dumnezeu sper să poată scuza
această glorioasă comparaţie).

Mi-ai spus, totuşi, că, păşind spre apă
printre pini şi agave-n amiaza-naltă,
ai plâns fără ruşine – prea multă
frumuseţe aşa, dintr-odată,
pentru numai doi ochi,
pentru o singură, biată inimă.

Era, poate, puţinul
tribut de sare, al tău, târzia apă
restituită apei, era
o muzică a cristalelor tale rămase
de prin salinele Transilvaniei,
auzită abia aici, printre cuburi
şi poliedre verzi,
într-o clipă când, în sfârşit,
ai avut timp s-o auzi.
Şi simt că acum, pentru prima oară,
o, chiar atât de târziu,
mi-a fost dat să te-aud şi eu cu adevărat,
descoperindu-ţi puterea în slăbiciune,
acum, când, înfrântă de mare,
ai început să vorbeşti.

Am călătorit foarte mult, iată,
putem să ne mai şi oprim
în această neaşteptată muzică.
Am călătorit mult, am obosit mult,
mai grele ne-au fost inimile decât bagajele


PINI PE FALEZĂ

Un pin aplecat, aproape căzut,
peste faleza cu parchet roşu, de cărămidă,
spre Nervi, sub soarele de octombrie
al Liguriei. L-au ancorat,
pentru siguranţă, cu-un cablu,
de-un zid de beton. Alături,
indiferent, stă foarte înalt şi drept,
un altul, cu uriaşa
lui umbrelă, căreia-mi vine să-i spun,
nu ştiu de ce, metafizică.
Şi nu o să ştiu vreodată.
Văd numai
marea oboseală de lângă el, mă văd aici
ca şi cum aş sta lângă tine, tată,
înviat la doi paşi, în formă de verticală
a unui triunghi în ruină. Pe tine, care
n-ai văzut niciodată marea.

În clipa asta
îmi place să cred că eşti tu,
ridicat în lumina de-amiază,
în timp ce eu, un pic ostenit, mă aplec
foarte încet, spre marea care mă cheamă.

Mai trebuie, nu-i aşa, să stea cineva drept în lume
printre atâtea încovoieri, printre atâtea
frânte linii.

Să stăm, aşadar.
Mai e timp până la cădere,
mai este un cer spre care
un pin mai rezistă pe stânca lui, –
ori numai o linie, într-o memorie.


VIS

În noaptea asta, pe ţărm de mare,
a venit mama să mă certe în vis.
N-am ştiut că e ea, cea moartă, decât
când m-am aplecat ca să-i sărut fruntea –
foarte rece era, netedă, netedă cum sunt pietrele
albe, albe, spălate de-atâtea ape.

Foarte supărată era, a ţipat la mine, „Neisprăvitule!” –
n-am înţeles de ce, a urmat un vuiet,
apoi m-am trezit, tulburat foarte, – se auzea
doar marea urcând, retrăgându-se.

Au trecut zile de-atunci şi-i încă vuiet în mine,
şi tot n-am ajuns să-mi aflu vinovăţia.
Ştiu doar atât: am auzit pentru prima oară
o piatră vorbind, ovală,
ştiu numai
că piatra aceea îmi era mamă.
A avut
într-adevăr un fiu, – iar acela
a visat toată viaţa să-i semene.

Mai sunt, aşadar, mă gândesc,
de aşteptat ape, mai e de spălat
destulă carne,
mai este încă
sânge destul.


AŞADAR, CHIPAROSUL

Aşadar, chiparosul. – Iată-l aici,
îl văd drept şi înalt, în textul din faţa mării,
semn negru de exclamaţie-n soare.
Nu-mi dau seama ce poate-ncheia –
îl simt ca pe-un ţipăt mut,
ca al cuiva care, speriat de ce-i poate vocea,
şi-ar fi astupat, brusc gura cu mâinile
şi-ar fi rămas aşa, încremenit
în spaima lui mirată.

Mă apropiu de el cu sfială, ca şi cum m-aş teme
să nu-i tulbur melancolia, eu
care-am adus cu mine de peste mare
un mic bagaj de durere, atât de neînsemnat,
printre solemnele gemete ale apei,
încât e mai bine să nici nu spun
că l-am adus.

Am făcut şi eu popasuri prin exclamaţii, –
au fost şi vocale pline de sânge,
şi consoane murdărindu-mi gura,
umiliri uimite, ruşini fără ruşine,
între două trudnice respiraţii.

Dar pentru ce-aş vrea să spun, chiparosul
îmi pare cu mult mai reprezentativ.
Să tacă el
şi ceea ce eu nu pot spune.
La urma urmei, durerea
e şi ea doar un cuvânt
ca atâtea altele. La litera D,
o poţi găsi când vrei,
în orice dicţionar.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara