prietenia noastră era un animal viu
respirația lui ne încălzea ochii lui bucurau
era o ființă vie adevărată o iubeam
dar într-o zi ai venit în casa mea dormeam
ai adus cuțite și topoare și o floare
sau altă verdeață creață
le-ai pus pe toate alături una peste alta
i-ai dat prieteniei după cap până și-a dat duhul
i-ai scos pielea ai întins-o la uscat
și ai plecat tăcut și grav am rămas
singură în casa amiciției noastre
am luat un pumn de sare
am presărat pielea să nu facă viermi
căci muștele își așteptau prada
am ieșit
plecasem din mine