Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Poemul şi scrisoarea de Constanţa Buzea

Poate că nu-mi amintesc eu bine. Dar parcă din unele din scrisorile pe care mi le-aţi trimis, în timp, la redacţie, şi pe care le-aţi semnat cu două rânduri de nume, unul din ele fiind desigur un pseudonim, am înţeles că poezia a fost şi continuă să fie o preocupare şi o plăcere de-o viaţă pentru omul sensibil a cărui simplitate şi sinceritate nu i-au prea adus foloase, iar soarta în direcţia aceasta nu i-a prea surâs. Departe de mine gândul de a surâde măcar de necazurile altuia. Mărturisesc că scrisorile şi versurile dumneavoastră pentru mine au valoare de document, de mărturie asupra situaţiei în care stă pecetluit de la începuturi şi până astăzi un talent de care dovediţi că nu s-a îngrijit mai nimeni. Un om între oameni de treabă, cu timp puţin, prea puţin, pentru o cultivare a talentului său natural. Un autor care din când în când scapă între versuri obişnuite, gândiri de excepţie, versuri cu substanţă artistică. Faptul de a nu vă fi şcolit îndeajuns şi de a nu fi citit pe alese, oricum fără a fi nici prea atent la regulile gramaticale şi ortografice, acestea se pare că v-au pus mereu beţe în roate, la orice încercare pe care aţi făcut-o de-a lungul timpului. Şi este păcat de plăcerea enormă de a scrie şi de a vă face cunoscut numele. Şi e păcat că de învăţarea unor reguli să depindă atât de drastic dezvoltarea unui talent de rapsod şi de moralist. Am motive să cred că dacă numele dvs. nu s-ar fi înscris printre cele mari, aţi fi avut un loc bun printre cele mijlocii ca mărime. La 75 de ani de-acum, e greu să mai despicaţi firul ortografiei în patru. Şi ar fi şi păcat să vă mai tulburaţi cu asta. De-acum încolo greşelile pe care le faceţi nu mai contează. Contează în schimb o anume frumuseţe notabilă a gândirii şi înţelepciunii, pe care vi le notez de-atâtea ori cu plus. Căci, aşa cum v-am mai spus, scrieţi precum vorbiţi, ca un om bun şi sensibil, şi vă înţelegeţi de minune cu lumea şi cu nepoţii. Şi eu împreună cu ei, mă pot înţelege cu dvs. Şi m-am gândit să vă ofer experimental spaţiul rubricii Poemul şi scrisoarea, fără să vă recomand ca pe o speranţă pentru viitorul poeziei, ci să încerc a face de ce nu? - un studiu de caz, ca să vă înţeleg şi să vă plasez experienţa între multele pe care le-am avut în vedere de când citesc fără să mă plictisesc, scrisorile corespondenţilor Post-restantului, cu înţelegere şi cu credinţa că pot ajuta. Viaţa dvs., urmărită în scrisoarea pe care o voi transcrie aidoma în rândurile ce urmează, merită toată atenţia. Sper să nu vă pricinuiesc vreo supărare, şi sper la fel de mult ca şi îngăduitorul cititor al rubricii să înţeleagă corect demersul meu. Iată ce mi-aţi scris: "Fiţii îngăduitoare cu mine, cu scrisul meu caraghios plin de greşeli. Nu am făcut prea multă şcoală. Şapte clase primare, în comuna unde ma-m născut. în anul 1932, la 16 septembrie, vedeţi!. Sunt născut de multă vreme, dar nu bătrân. Cum zice una din nepoatele mele: "Moşule! Tu nu eşti bătrân. Bătrân e tata şi mama. Tu eşti foarte bătrân." Am doi feciori, cel mare 42 de ani şi cel mic 40. Am 4 nepoate. Părinţii mei au devorţat când eu am fost foarte mic (2 ani) Bunica ma crescut. în anul 1948, am plecat la Reşiţa şi ma-m angajat la Panificaţie. Tata era brutar, avea brutărie în sat. în anul 1952 am satisfăcut stagiu-milita până în 1955, când am venit la Oraviţa şi ma-m angajat la brutărie în 1957 am plecat, cu transfer, la Timişoara. Ma-m căsătorit în anul 1964. Am terminat liceul la seral în anul 1963 şi o şcoală tehnică de trei ani la Bucurest. Panificaţie. Pasta piscuiţi. în anul 1990 ma-m pensionat. De câd mă ştiu, am tot citit, tot ce-mi pica în mână. Pe Eminescu la şcoala primară-l citeam. Frumosul şi puritatea mă copleşeau. Fără să le înţeleg. La radeo, nu am ascultat. Pentru că nu aveam timp, lucram în trei schimburi, învăţam, să termin liceu, după aceia şcoala tehnică. Dar citeam orce Multă poezie, clasici români toţi, şi o mare parte din străini Prima poezie am scriso 1948, pentru gazeta de perete la Reşiţa Să nume "Munca" Cineva a publicato în ziarul local din Reşiţa. Ma deranjat tare şi nu am mai scris pentru gazeta de perete. Am scris pentru mine, pentru sufletul meu. Nu voiam să ştie nimeni, eram un copil singuratic care nu primea sfaturi. La armată, eram gospodar de companie, pe vremea aceea, erau puţini cu 7 clase. în 2-3 săptămâni primes un plic mare prin poşta din Chilia-Veche. în năuntru revista Tânărul scriitor în care era poezia trimisă, publicată şi o scrisoare de la Domnu Demostene-Botez, cu multe sfaturi şi îndemnuri. Anumite din ele nu mi-au plăcu. Şi nu am mai trimis alte poezii. După terminarea armatei, al Timişoara, simţeam nevoia să fac ordine în cum scriu şi cum asimilez ce citesc. Cineva! N-am găsit. Erau toţi interesa-ţi să câştige din afacerea cu mine, nu să mă îndrume, să mă corecteze. Atât de supărat am fost, că aprape toate poeziile pe care le-am scris, le-am pus pe foc. Jurându-mi că nu mai scriu. Dar, bolnav fiind, n-am putut să-mi ţin promisiunea. De atunci tot scriu, cu scrisul meu caraghios şi plin de greşeli gramaticale. Cât aşi vrea să mă ajuta-ţi să găsesc ne-găsitu pitulat după vreascuri uscate. E păcat să fie îngropat în cenuşa lor. Nu vreau decât ce mi se cuvine. Dar nici să râdeţi de mine nu vreau. Pensia e mică, pătrăţăle multe Dumnezeu, da-vă sănătate." Aceasta fiind scrisoarea dvs. pe care am transcris-o întocmai, trebuie să observaţi că am subliniat, culegând cu literă aplecată spre dreapta, cuvintele şi locurile unde aţi greşit. Le înşir aici urmărindu-le în ordinea în care le-aţi comis. Aşadar, Fiţii trebuia scris cum un singur i, adică Fiţi! Dumneavoastră scrieţi întotdeauna ma-m. Nu puneţi corect liniuţa. Reţineţi pentru de-acum înainte forma corectă m-am. Urmează acel ma care corect se scrie m-a. Am subliniat şi locurile când mâncaţi din literele unor cuvinte. Scrieţi stagiu-milita, dar corect este stagiul-militar. Pe urmă Bucurest pentru Bucureşti, câd pentru când, să nume pentru se numea, aprape pentru aproape, primes pentru primesc. Şi mai scrieţi greşit forme precum interesa-ţi pentru interesaţi, şi ajuta-ţi pentru ajutaţi, şi mai sunt încă vreo câteva. Greşelile pe care le faceţi mi-e imposibil să vi le explic în termeni ştiinţifici, pentru că aş face-o în zadar, n-aţi înţelege, mai mult, v-aş ameţi şi descuraja, şi nu vreau în nici un caz să vă pricinuiesc vreun rău. După Biblie, sau după vreo publicaţie, puteţi să vă corectaţi singur orice manuscris. Aveţi doi fii şi patru nepoate care de asemenea vă pot da mâna de ajutor dar care aveţi nevoie ca să ieşiţi în lume gata corectat. Bănuiesc că sunteţi orgolios, că aţi rămas acelaşi "copil singuratic" şi ascuns, şi nu v-aţi da pe mâna celor tineri, pentru oarece ajutor. Pentru acum şi aici, poezia De ce: "De ce aflatu din durere plânge?/ Când spaima lui e desluşită/ De inima ce-n lacrime să frânge/ Când simte că e păcălită.// De ce durerea să ascunde? După scânteia adormită/ Când treci cu taina ta pe punte/ în ciobu ce-a rămas după ispită.// De ce sărutu din durere?/ Nu-l poţi face să tacă/ Acuma cât mai ai putere/ Că mâine, cine ştie, poate pleacă.// De ce şi amăgirea doare?/ Când o primeşti de la cei dragi/ Şi simţi în jur cum totul moare/ Până şi frunza de pe fagi.// De ce adâncu, din adâncuri pleacă/ Cu frica pusă aşternut?/ Şi lacrima din ochi îi sacă/ Când frântu din durere-i mut.// De ce copiii pe cărarea lor/ îşi şterg noroiul la plecare/ De anii aşternuţi cu dor/ De cei care-i crescură mare?" (Muscoi Gh., Timişoara)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara