Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Poemul şi scrisoarea de Constanţa Buzea

"Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile?" este doar prima strofă din care posteritatea, cu o reverenţă reală lua, prin 1960, sintagma eminesciană ce a consacrat atunci şi de-atunci, o generaţie de poeţi, şi mai multe, păstrând gustul ştafetei nealterat şi credinţa că poezia este lăsată pe pământ cu scopul de a ne face fericiţi într-o continuitate de glorie, ciudată şi de neînţeles pentru mulţi. Şi noi am fost în Arcadia, şi noi am debutat în revista Luceafărul cândva, de aceea ne-am bucurat cu o înfiorare specială la apariţia în paginile lui de astăzi a unui nume nou, Ionuţ Răzvan Pricop, pe care ne pregăteam şi noi să-l debutăm masiv şi convingător, în România literară. Tânărul poet însă a făcut un gest de înţeles, iată, bun, dublând trimiterea, şi către noi şi către Luceafărul, cu aproape aceleaşi texte frumoase din care colegii noştri au selectat bun din bun şi l-au publicat deunăzi. Ne-a mirat faptul că debutul a fost aproape fără prezentare, doar un rând modest, acolo, lăsându-i cititorului să se orienteze singur asupra talentului. Dar nouă, poetul ne-a scris şi o scrisoare în care face istoria venirii sale cu nesaţ în poezie, cu talent şi sinceritate. Rubrica noastră pentru debuturi şi personalităţi promiţătoare este astfel servită de minune. Iată scrisoarea, după care, pe cuprinsul care rămâne, vor urma şi poemele: "Cu intermitenţe şi reveniri succesive poezia mea s-a consumat prin excelenţă în spaţiul privat al gândirii. în acest parcurs există o singură tentativă a poeziei mele de a se deschide către lume (februarie 2004 în România literară la Post-Restantul dvs. care mi-a oferit o primire graţioasă, sub neinspiratul pseudonim Răzvan Frunză), însă adolescentul de atunci a eşuat în gestionarea favorabilă a semnului primit şi spaţiile din biografie au învins. în noiembrie 2007 am expediat un plic care conţinea o scrisoare amplă şi un grupaj de poeme (ambele scrise de mână, neglijent, dar noile semne nu s-au ivit. Amenda necesară pentru expedierea neglijentă (culpă pe care o prezum) a corespondenţei. Prezumata neglijenţă a mea a fost întâmpinată de dispariţia de la chioşcuri (coincidentă cu schimbarea firmei de distribuţie) a României literare, începând cu 1 ian. 2008. Astfel deşertul cultural din Constanţa s-a amplificat pentru mine. Voi reveni într-o scrisoare viitoare (cu speranţa că ea va fi un răspuns) cu poemele, viaţa şi cărţile (nescrise). Consider poemele pe care le scriu un infim demers de exigenţă, de la lumea înconjurătoare, în sensul ameliorării acesteia. Cu consideraţie, Pricop Răzvan-Ionuţ." (C. B.)
Răzvan-Ionuţ PRICOP

1. împotriviri

Ea zicea
că trăieşte într-un oraş de pescari,
în mijlocul munţilor,
deasupra pădurilor,
sub pietrele mari şi umede.
Ea zicea
că nu a mâncat niciodată peşte,
fiindcă păstrăvii se împotrivesc curgerii apei.
Ea zicea
că se simte în pielea unui păstrăv
(avea o piele frumoasă)
şi toată viaţa ei se împotrivise.
Ea zicea
că în lumea de azi,
păstrăvi nu mai sunt,
au murit demult.
Ea zicea
să nu facem dragoste în plasele pescarilor.
Ea zicea
să fiu ca un păstrăv la sânul ei,
în plasele de mătase,
în apele reci.
Ea zicea
împotriveşte-te ca un păstrăv
şi nu vei muri niciodată,
strivit de bărci.

2. Relatare

A făcut dragoste, o noapte întreagă cu scorbura unui copac bătrân,
scoarţa deshidratată era delicată,
în desfrânare.
A rupt câteva crengi
şi a mâncat ouă crude din cuiburile de păsări.
Presa a vorbit despre un nebun,
în traversarea unei crize de senzualitate.
Ea căţărată în vârful acelui copac
ne-a spus că îl iubeşte.

Nu este suficient?

3. Belle époque

Ezra Pound umbla îmbrăcat în pantaloni verzi,
din pânza meselor de biliard
şi purta un sombrero imens.
Străzile Londrei l-au urmat,
până la Renaştere.
Era înconjurat de bărbaţi
şi făcea curte unei femei
(destul de formal).
Que belle epoque!
A murit la Veneţia,
aici apele sunt verzi,
ca pânza meselor de biliard,
din pantalonii lui Pound.

4. Viziunea din turnul de oţel şi sticlă

în martie,
după o lungă pauză de ţigară
m-am reîntors în birou
la masa de lucru
şi în reîntoarcerea mea
ca o ruptură musculară
am privit fumul de ţigară înconjurător,
care gravita în jurul unei muşte.
Era aura ei,
albăstruie şi caldă.

5. înspăimântare

înspăimântarea,
în apropiere singur privind-o
sau ceea ce printr-o fereastră,
ovală
este în îndepărtare,
de Aici.
Până şi destrămarea unui vârf ascuţit,
de metal,
Toate ne privesc în.

6. Izbucnire

înăuntrul întinderilor,
de linii în curbare
este o casă.
Casa din care am izbucnit,
la 4 ani,
tăindu-mă în geamuri
şi cu sângele picurând.
Acum sunt creşteri de fier,
din pământ
şi oamenii îi mulţumesc lui Dumnezeu.

7. Albire

Sărat şi fără solzi
în hibernare,
pe ţărmurile de funingine
ale Mării Negre,
sub sori
în îngustare,
eşti la începutul
unui animal mort.
Constanţa.

8. Africa

între
tăieri
abatoarele de lumini ale lumii
zac
în aburirea lichidă
a marginilor de corpuri.
între
rupând tăierile
Cancer & A.I.D.S.

9. Atingerea în îmbrăţişare

în mişcare
mâinile lasă în aer
mii de goluri în formă de degete,
transparente şi în alungire.
Cei vizibili sunt pradă
sârmei din golurile
în formă de degete,
transparentă şi în alungire
Toate degetele golite
de mâini,
sunt în atingere,
îmbrăţişate.

10. Atomii blânzi

Din atomii blânzi,
în amorţire
ai mamei
izvorăşte lenea mea.
Din nucleu
puritatea ei
de nimfă,
în crisalidă.

11. înflorire

în înflorire
copacii sunt o extindere,
unul către celălalt
şi înapoia lui.
Dedesubt întâlnirile de rădăcini
sunt în izbucnire.
întinde-ţi mâinile libere,
amândouă
să deschidem un cer,
înaintea lor.

12. Orbire

Un orb în oraşul meu orbeşte a doua oară
şi devine un orb care se plimbă
prin faţa magazinului cu ochelari,
ţinând în mâini o floarea-soarelui
şi îi arată altui orb
drumul către casă.
Locuia în Est.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara