Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Plesnesc de ură sfincşii să mă lege de Horia Gârbea

Cristian Koba. Versurile dvs. sînt cu totul şi cu totul inegale. Alternează pasajele reuşite sau chiar neutre cu altele complet aberante şi care stîrnesc ilaritatea. Nu am descoperit nicio lege de recurenţă. Precum ştiţi, pretinsul dicteu „automat” suprarealist era doar o minciună programatică pentru o premeditare indiscutabilă. Iar vremurile acelor versuri au trecut demult. Unele împerecheri au un haz benefic, fiind de fapt oximoroane cu umor, precum titlul Matador cu tabiet. Altele sînt dovezile unui prost gust exhibat în chip odios. Am început să vând inimi/ cum se vând florile. Un enunţ liric care îşi aşteaptă dezvoltarea. Dar poemul o ia brusc în altă direcţie, cu totul regretabilă:Entităţi/ au coborât din stolurile/ de entităţi/ să-şi cumpere organe/ şi să-şi umple golurile. Apoi se revine la firul iniţial, în chip fericit, pentru ca ultimul vers să strice totul, mai ales printr-un adjectiv inexistent şi strident în inexistenţa lui: Am început să fur inimi/ deodată.// Şi muşcătura ta roşcată/ cu seceră de umbră arsă/ îmi taie pildic (sic!!) buza toată. Uneori, s-ar zice că poemul e propriul lui rechizitoriu. Titlul Din zero-n zero e un fel de rostire cu gura păcătosului care se demască. Textul numit astfel e într-adevăr nul şi neavenit, ca o cursă de la zero la nimic. Nopţile trec pe diagonală/ dirijate.// Tandreţile ard pe sub urme/ cu buze uscate./ Din oră-n oră mă culege: (Cine? Că dacă e vorba de tandreţi, eventual de nopţi, avem un dezacord în număr) /sunt gata!// Plesnesc de ură sfincşii să mă lege/ mi-or strânge beregata./ Sfârşi-m-aş în lut şi în lot/ şi-n rest, deseori/ răcnind din lemnosul meu bot/ sfârşim- aş în nori. Faţă de altele, acesta nu e numai e complet nereuşit, dar chiar stîrneşte repulsie şi compătimire faţă de posibila fiinţă a autorului. Dacă nu v-ar sugruma sfincşii strîngînduvă beregata, riscaţi să facă asta cititorii exasperaţi! Mai apar „fiori palizi” cineva o să fie „pictată toată numai conuri şi molizi” „serafimele” (nu ştiam de acest feminin inedit!) „or să-mi pună inima pe scânduri cu dinţii”. Presupunînd că sînteţi în toate minţile, chibzuiţi măcar un minut frazele pe care le consideraţi poezie. Nu tot ce iese pe „lemnosul bot” trebuie arătat şi altora.

Grosu Tanase. Nu confirm primirea manuscrisului trimis pe 7 aprilie pentru simplul, dar foarte seriosul motiv că… nu l-am primit. Presupun că aţi uitat să-l ataşaţi. Aşa cum aţi uitat că mă cheamă Gârbea şi nu Dârbea. Şi cum aţi uitat, cînd aţi scris Grosu Tanase pseundonim (sic!) literar GH Grossmann, că e vorba de un… pseudonim. Dacă e vorba. Nu trebuie să vă grăbiţi, arta e lungă, aşteptaţi să vă treziţi pe deplin. Sucul de citrice face minuni! E mult mai bun decît zeama de varză pentru că are un conţinut sporit de vitamina C.

Francisca Eleonora Stansky. Am toată admiraţia pentru prenumele dvs. atît de livreşti: Dante şi Breban, apoi Edgar Poe, G. A. Bürger dar şi Gellu Naum. Ele nu ar avea însă valoare dacă nu aţi scrie bine şi, mai ales, dacă nu aş spera că puteţi scrie şi mai bine. Poemul „Alegeri” pică rău, în campania electorală, deşi e vorba de „opţiuni” şi nu de vreo „confruntare între candidaţi”. Glumesc, fireşte. Vă cam zgîrciţi cu textele. Aştept mai multe (relevante) şi un CV. Nu vă mai străduiţi să rimaţi cu tot dinadinsul dacă nu vă ies rimele.

Călina Trifan. Măcar scrieţi scurt şi cu curaj. Iar „introducţia” e memorabilă: Dragă „România literară”, se spune că poezia e un exploziv care omoară dacă nu explodează. Dar eu am să vă citesc cu aceeaş (sic!!) plăcere chiar dacă nu-mi veţi publica versurile. Abia aşteptăm. Între timp, citez din succintele dvs. poeme: Blândeţe/ cu mâinile goale/ cucereşti omul/ până în vârful unghiilor,/ aceasta se cheamă/ arta războiului. Păi se cheamă, vorba lui Moromete! Las-o baltă,/dacă nu te poţi naşte a doua oară – /îndrăgosteşte-te,/ restul sunt detalii. (Kenoză). Curat detalii! Şi în final: Dacă e a ta,/ moartea vine/ ca o valoare adăugată. Just! Iar dacă nu-i a ta, vine ca impozit pe profit! Daţi-i înainte!

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara