Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Carnet:
Pictori în vară de Val Gheorghiu

Afară, vipia nu şi-a atenuat gradele, aici însă, în Filarmonică, gotica Notre-Dame de Sion, înserarea e una de răcoroasă ascultare. Anotimpurile lui Vivaldi sună princiar în densa lor întreţesere.

Dinspre fotoliul de-alături, undă de parfum scump, otrăvitor în indicibila lui esenţă. E o Demi Moore, demnă în majestuoasa-i cabrare. Armani? Dior? Lancôme? Chanel? S-o întreb?

Donquijotul Bouşcă îşi apăra pleşuvia cu o canotieră de culoarea viţei coapte, ţinută cam la o palmă de ţeastă, ritos, ca şi cum ar fi trecut în revistă o bănuită companie de pifani. Erau anii cumpliţi cînd, temerar, pictorul îi oprea pe cei ce tocmai ieşeau din cinematograf, apos­trofîn­­du-i: Treziţi-vă! Nu picta... în peisaj, cum o făceau confraţii lui ieşeni de generaţie, pînzele lui, cu cetăţui bîntuite de nouri vineţii, erau de o încordare vecină cu nebunia.

Cămăruţ bătea colinele unui Iaşi de plain-air molcom, captînd irizările de la un deal la altul. Surprins în faţa şevaletului portabil, îţi oferea, în loc de salut, zîmbetul lui mare, de cal blînd.

Craiu, precum Chardin, nu ieşea din uliţa lui: căierii, năduşiţi de focul amiezii, ciocneau căni de lut la birtul rezemat de unitatea de pompieri. Ciocnea cu ei.

Popa, înfricoşat de... dosarul lui parizian, aureolat, acesta, de capitalistul Lhote, întreba, candid: Ce se mai pictează, dragă?, după care te lua la braţ ca Chevalier şi te invita la bodega de-alături, reînviind onomatopeic scene de destrăbălat french-cancan. Ca să fie totuşi pe linie, picta un biet lac Ciric, aflat în plină sistematizare de şantier patriotic.

Dincolo, într-o Muntenie mult mai parşiv locvace, taciturnul boier Catargi, din rasa Pallady, îşi legăna talia de urs cu şevalet în spinare prin luminişurile din preajma Sinaiei, retrăgîndu-se, în apus, la Peleş, unde încă mai exista un Pelişor ce-i găzduia pe... tovarăşii creatori. Asta pînă la obrăznicirea celor doi căpcăuni, acaparatori ai domeniului, fugărindu-i, evident, pe paraziţii societăţii multilateral dezvoltate. Ani la rînd m-am bucurat de privilegiul de a-i călca pragul atelierului din Pangrati. Acolo unde eboşele solare de pe Prahova îşi ordonau planurile în structuri de o picturalitate grandioasă. Bătîndu-i, într-o zi, la uşă, l-am auzit graseindu-mi: Gheorrrghiu, nu veni la mine; du-te la Pallady! Era vorba de retrospectiva Pallady de la Palat. Modestia plăcut jucată a personajului! Eboşa prahoveană ce-i poartă semnătura, dăruită atunci de maestru, e piesă orgolios emblematică pe peretele atelierului din Armeană.

Dedesubt, în stricta bibliotecă de lucru, micul set de albume ce-mi resuscită euforice treceri prin muzee pariziene. Răsfoiesc, în temă. Monet: Maci roşii, magie a splendorii revelate de magicienii impresiei; Van Gogh: Lan cu grîu, demenţă transfigurată; Cézanne: Casa spînzuratului, pandantul schizoid al olandezului. Dar şi... dar şi... scena asudată a chefliilor pictaţi de un Repin al mereu agresivei, pentru noi, rase valdaice.

Din nou Monet: Copaci la Varengeville, doar pentru reîmprospătarea proprie-mi aventuri din vara în care am desenat, în transă, copaci din zăvoaiele Iaşilor, totul întrupîndu-se în expoziţia de la Căminul Artei, în care au vorbit dragii dispăruţi Mihai Ursachi şi Dan Laurenţiu. O, tempora!Canotiera lui Bouşcă şi apostrofa donquijotului ieşean: Treziţi-vă!Anulînd sărmana compoziţie... patriotică a uitatului maestru Popa, Ciuperca de-acum, de la Ciric, e a eleganţei opulente.Ce coincidenţă!: la una din mese, singură, enigmatica Demi Moore din fotoliul ultimului Vivaldi al stagiunii.
- Ce parfum era? o întreb în reverenţă.
- Hypnôse.
- De la Lancôme?
- Da, de la Lancôme.
Mai iese cineva, azi... la peisaj?
- Pentru ce? îl aud pe vecinul de atelier, globetrotterul instalaţionist.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara