Nu doar cărțile au destinul lor, dar chiar și micile sculpturi, cum e cazul unui fragment de piatră din frontispiciul Domului din Köln, înfățișînd capul unui soldat roman ce împodobea un pinaclu a cărui margine se afla la șapte metri deasupra solului, potrivit planului de amenjare din perioada 1878-1881. Peripeția micii bijuterii arhitecturale ține de domeniul fabulei. În urma bombardamentelor din primavara lui 1945, bucăți masive din pereții Domului s-au prăbușit într-un morman de moloz, printre care și capul centurionului roman. Unui soldat american, ce trecea pe lîngă ruine, i-a sărit în ochi țeasta înnegrită de fum a legionarului roman, drept care a luat-o ca amintire de război în SUA. Anii au trecut, iar fiul soldatului din cel de-Al Doilea Război Mondial s-a pomenit în posesia micului odor de piatră, fără a ști prea bine despre ce e vorba, în afara cîtorva remarci lapidare primite de la tată. Adresîndu-se unui curator specializat în arhitectură gotică, fiul a aflat proveniența bucății de piatră. Fără să stea pe gînduri, a donat-o Domului din Köln, ai cărui experți însărcinați cu îngrijirea edificiului au curățat-o cu acribie, pentru ca, în următoarele săptămîni, să urmeze încrustarea în locul original din perete. Și astfel capul centurionului s-a întors acasă după un periplu american de 70 de ani.