Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
"Pe" familiar de Rodica Zafiu


Extinderea folosirii prepoziţiei pe în limbajul colocvial e un fenomen actual despre care am mai scris în această rubrică. Revin asupra acestei tendinţe, în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situaţii diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcţiile cu anumite verbe, în locuţiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcţiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcţiei şi a tranziţiei temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa a doua; unul de indicare a opţiunii, a mizei: "Oare să merg pe o fustă scurtă?"; "Dacă merg pe un crem deschis, acesta are tendinţa să îngraşe..." (EZ 3325, 2003, 17). Mijlocul de transmisiune audio-vizual este exprimat preferenţial tot cu pe, în limbajul familiar: a da pe post, a da pe sticlă. Tot mai clară este şi opţiune pentru pe în contextul spaţiului virtual; am mai scris, acum cîţiva ani, despre o concurenţă a prepoziţiilor în sintagmele folosite pentru referirea la Internet şi la formele sale de organizare: forum, chat, site etc. Între timp, tendinţa uzului s-a precizat: aproape toată lumea foloseşte prepoziţia pe : pe Internet, pe forum, pe chat, pe site. Cred că preferinţa pentru pe este în parte determinată de presiunea englezescului on, dar este consolidată şi extinsă din raţiuni interne ale limbii române. În ce mă priveşte, prefer - din raţiuni de "logică a imaginii" -, prepoziţia în ("a fi în reţea", "a se afla într-un spaţiu") şi o folosesc, deşi am din ce în ce mai mult conştiinţa faptului că acest mod de a vorbi poate să le apară altor vorbitori ca o ciudăţenie; pîndesc chiar momentul în care le va suna ca o greşeală. Desigur, nici una dintre opţiuni nu este în mod absolut nejustificată: selecţia prepoziţiilor nu e determinată de legi logice, ci rămîne în mare parte idiomatică şi arbitrară. Destule referiri spaţiale sînt realizate cu ajutorul prepoziţiei pe (pe stradă, pe mare, pe uscat), metafora navigaţiei sau cea a plimbării justificînd extinderea la spaţiul Internetului. Mai ciudată mi se pare construcţia pe Google : fiind vorba de un instrument de căutare, e mai normală folosirea prepoziţiei cu ("a căuta cu Google") sau a unui echivalent al acesteia.

Exemplele cele mai clare şi mai surprinzătoare de extindere a lui pe le-am găsit însă de această dată în altă direcţie: constatînd cît de mult s-a impus în ultimii ani, în limbajul tinerilor (în registrul familiar-argotic), o construcţie nouă pentru a exprima plasarea pe o anumită treaptă de şcolarizare, ideea de "a fi într-o anumită clasă". Experienţa proprie, textele şi dicţionarele ofereau ca soluţie unică prepoziţia în : cineva este în clasa a opta. Familiar, pe putea indica faza de tranziţie, precedentă: trece pe a opta. În ultima vreme, am găsit însă tot mai des construcţii de tipul "a fi pe o anumită clasă"; acest uz, neînregistrat de normele limbii standard, mi-a fost de altfel confirmat de studenţi. Este atestată atît construirea eliptică, direct cu numeralul ordinal - "e pe-a 11-a la un liceu teoretic" (în romanul lui Adrian Schiop, pe bune / pe invers, 2004, p. 194) - cît şi cea explicitată de prezenţa substantivului clasă : "eu eram pe clasa a VI-a" (linux360.ro); "eu sunt pe clasa a 11-a la un liceu din Piteşti" (price.ro); "sunt pe clasa a 8-a şi vreau să îmi fac cât mai mulţi prieteni" (clopoţel.ro). Unele exemple par, în afara contextului, ambigue: nu totdeauna putem şti dacă este vorba de plasarea pe o treaptă sau de trecerea spre aceasta. Alteori contextul poate elimina orice dubiu: e vorba cu siguranţă de situaţia prezentă, nu de tendinţa spre cea viitoare: cineva scrie "în clasa a 9-a învăţam de la 2 la 8", iar interlocutorul reformulează: "poate pe a noua erai şi tu mai curioasă din fire" (Cool Girl); "anul trecut când eram pe a zecea profa copia dintr-un caiet o lecţie pe tablă. Din ce caiet? din caietul ei de geogra de când era elevă EA pe a zecea" (forumul educaţional SEI). O confirmare a frecvenţei structurii e adusă chiar de repetarea ei în cursul aceluiaşi mesaj - "Acuma sunt pe clasa a 9-a dar în 5-8 pur şi simplu am fost exclusă din colectiv... pe a 8-a am început să mă înţeleg bine cu colegii mei... acuma pe a 9-a tot aşa" (121.ro/content) - , ca şi de combinarea cu alte prepoziţii, pentru a indica intervalul: "Cum poţi spune că e prea mare nota din moment ce de pe clasa a X-a până pe a XII-a am terminat doar cu media 10?" (forumul educaţional SEI).

Construcţia poate fi explicată ca o extindere sau o contaminare cu tiparul familiar a trece pe..., poate şi sub influenţa altor structuri ("concurs pe clasa a zecea", "de serviciu pe clasă" etc.). Cred că intră în joc şi mecanismele lingvistice ale argoului şi ale limbajului tinerilor, de "deformare" a limbii standard, de alterare a structurilor comune prin devieri care devin marcă de recunoaştere a grupului, a generaţiei etc. Schimbarea prepoziţiei e un mijloc economic şi eficient de a vorbi altfel. Cu riscul previzibil ca această modificare să devină banală şi să le pară unora singura posibilitate de expresie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara