Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Paulo Coelho - academician de Micaela Ghiţescu


Contestat vehement de critica şi de mediile literare braziliene, dar adorat de cititori la fel ca în toate ţările unde au pătruns traduceri ale scrierilor sale, Paulo Coelho a fost ales recent membru al Academiei Braziliene de Litere (echivalentul Academiei Române). "Nu contează că şalegerea saţ a fost controversată; nu este primul, şi nu va fi nici ultimul, a cărui alegere suscită polemici", afirmă preşedintele ABL, scriitorul Alberto da Costa Silva. Şi continuă: "Dacă nu acum, s-ar fi întâmplat mai târziu, fiindcă Academia nu va renunţa să aibă printre membrii săi pe autorul brazilian cel mai citit în ţara lui şi în lumea întreagă".

Cu această memorabilă ocazie, bimensualul portughez Jornal de Letras, Artes e Ideias (renumitul JL!) publică, în numărul din 4-17 sept. 2002, un interviu la care Paulo Coelho a răspuns prin e-mail şi pe care îl reproducem parţial.

Întrebare: Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, a fi ales la Academie? Găsiţi că o asemenea alegere reprezintă recunoaşterea valorii literare a operei dumneavoastră şi, în acest sens, este prestigioasă pentru dumneavoastră, sau, cum au lăsat unii să se înţeleagă, ea este mai curând o formă prin care Academia vrea să se promoveze şi să se valorizeze pe sine, dobândind o mai mare proiecţie naţională şi internaţională?

Răspuns: ABL nu are nevoie de o piaţă, şi nu are nevoie nici să cedeze la presiuni, astfel că motivul alegerii mele nu este poziţia pe care o ocup ca scriitor, ci un fapt concret: s-au schimbat parametrii. Cum în ABL există persoane sensibile la prezent (şi nu la trecut, cum spune legenda), acest lucru a făcut posibilă primirea mea. Scena culturală s-a schimbat, dar nu din cauza pieţei. Literatura s-a îndepărtat de critică, tocmai fiindcă critica, fără să rămână tradiţională, a devenit reacţionară. Astfel că ea (critica) nu poate influenţa nici vânzările, nici evitarea vânzărilor. La rândul său, cititorul are "antenele" mai îndreptate spre realitate, şi cumpără ceea ce reflectă starea sa de spirit ori situaţia din societate. În felul acesta s-au creat două lumi: cei care vor să trăiască trecutul în prezent (sistemul academic tradiţional, prizonier rigid al unei serii de tradiţii depăşite) şi cei care trăiesc cu adevărat prezentul (cititorul). ABL reflectă, ca întotdeauna, epoca sa.

Î: Toată lumea vă întreabă mereu: "Cărui fapt îi atribuiţi succesul mondial al operei dumneavoastră?" Iar răspunsul pe care îl daţi e întotdeauna cam ambiguu. Succesul acesta a fost oare o surpriză pentru dumneavoastră şi nu ştiţi prea bine cum să-l explicaţi? Şi în ce fel reacţionaţi faţă de el? A creat succesul un alt Paulo Coelho? Vă simţiţi vedetă internaţională, sau continuaţi să fiţi acelaşi carioca1) de totdeauna?

R: În opinia mea, orice om trece printr-un proces asemănător celui al unui vulcan. Masa se acumulează, iar la suprafaţă nu se transformă nimic. Omul se întreabă: oare viaţa mea va fi mereu aşa? Dar la un moment dat apar simptomele erupţiei. Dacă el este inteligent, va lăsa lava să ţâşnească din străfunduri şi să transforme peisajul din jur. Dacă este prost, va căuta să controleze explozia; de atunci înainte, îşi va cheltui întreaga energie în încercarea de a menţine vulcanul sub control. Eu am fost suficient de pragmatic ca să înţeleg, în anumite momente ale vieţii mele, că trebuie să accept puţin din durerea exploziei, pentru ca după aceea să mă bucur de peisajul cel nou din jur. Acest peisaj nou s-a numit: succes. Dar este doar un peisaj, o porţiune din drumul pe care încerc să-l parcurg. Nu că n-aş vrea să dau o explicaţie succesului meu, dar cred că anumite lucruri în viaţă se petrec pentru că se petrec, şi nu foloseşte la nimic să cauţi a le explica.

Î: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a scrie? Vă socotiţi, esenţialmente, un scriitor; un comunicator; un "mesager" sau un "apostol" (în sensul că aveţi ceva de spus celorlalţi, cu gândul de a schimba/ameliora lumea şi oamenii)?

R: Am făcut un pariu cu viaţa: să mă înţeleg pe mine prin munca mea, care în cazul meu este literatura. Când pariezi pe tot, cunoşti adevărata senzaţie de libertate interioară, şi nu trăieşti din temeri, ci din atitudini concrete în funcţie de ceea ce ai ales. Ideea de a scrie îmi vine din adolescenţă. La început, fiind foarte singuratic, socoteam că unicul mod de a reuşi să comunic cu lumea era poezia; a trecut timpul, am ieşit din acea izolare naturală a adolescentului, am avut o tinereţe destul de conturbată, dar cuvântul a continuat să fie modul meu de a înţelege mai bine lumea şi de a mă înţelege pe mine. Cum spunea un filosof spaniol, "eu sunt eu şi circumstanţa mea". Simt că trăiesc un vis pe care l-am avut dintotdeauna, cu provocările lui constante, şi asta mă face să cresc. Sunt eu în întregime în fiecare dintre cărţile mele. Ele reprezintă aspecte diferite ale vieţii mele, fiecare cu agonia şi extazul ei. Nu formează un univers pe care l-am imaginat, ci o lume pe care am trăit-o. Astfel că sunt răspunzător de fiecare rând scris. Între timp, existenţa este într-o permanentă mutaţie, şi trebuie să-mi menţin atenţia ca să continuu să fiu demn de ceea ce scriu.

Î: De ce scrieţi şi publicaţi cărţi aproximativ punctual, din doi în doi ani, şi uneori după experienţe de viaţă anumite? Aveţi vreun proiect în minte? Ce scrieţi în acest moment, sau ce veţi scrie?

R: Acesta e ritmul meu de creaţie. Sunt scriitor, şi tocmai de aceea am nevoie să-mi trăiesc viaţa intens, de vreme ce cărţile mele sunt rezultatul experienţei proprii. Cât despre proiectul cel mai recent, Unsprezece minute, el a fost încheiat şi va apărea simultan în Brazilia şi în Portugalia, în 2003. Este vorba de o temă delicată, sexul, dar să aşteptăm momentul potrivit ca să comentăm noua carte.

____________
1) Locuitor din Rio de Janeiro.