Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Paralei, paranormali de Rodica Zafiu


Tratatele şi studiile care se ocupă de formarea cuvintelor înregistrează omonimia existentă în română între prefixul para-, de circulaţie internaţională şi uz preponderent ştiinţific – cu sensul „adiacent”, „asemănător” - şi dubletul său familiar, identic ca formă, împrumutat direct din greceşte, cu sens superlativ, intensiv: “puternic”. Primul para-, cu sensul fundamental „lîngă”, „dincolo de”, provine, în limbile moderne, tot din greacă, de unde a fost preluat pe cale cultă. Cuvinte ca parapsihologie, paraliteratură, paramedical, paramilitar, paranormal sînt azi curente (ideea comună fiind de asemănare, contiguitate, dar şi de diferenţă şi chiar marginalitate, nesupunere la standardele „tari” ale domeniilor); intrate în română adesea din franceză, sînt în prezent întărite de existenţa corespondentelor internaţionale. Există şi un al treilea para-, cu sensul „contra; care apără”; în română este preluat din franceză – ca în paratrăsnet, după fr. paratonnerre -, iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”).

Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influenţă neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiţie, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului faţă de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mişună ministerele de directori şi paradirectori”. Noi exemple erau aduse de acelaşi autor în Limba română actuală (ed. a II-a, 1948): „examene şi paraexamene, legi şi paralegi, ordine şi paraordine, rapoarte şi pararapoarte, regulamente şi pararegulamente, statistici şi parastatistici, taxe şi parataxe, vizite şi paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz şi îi putem găsi uşor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morţi. Procese şi paraprocese la care alţii ar fi renunţat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese şi paraprocese, care de care mai şocante şi soluţionate mai halucinant” (EZ 27.04.2002); „după discuţii şi paradiscuţii, acelaşi ministru socotea la sfârşitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000).

Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Şi-a povestit şi răspovestit munca de ocnaş” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat şi răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri ştiute şi răsştiute” (Naţional, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de marcat negativ ca para-.

Un loc aparte între formaţiile cu sufixul grecesc para- îl ocupă paraleu (mai ales în formula leu-paraleu), în care intensitatea nu produce efecte negative, de excedare, ci mai curînd admiraţie. Atestat deja la Cantemir, cuvîntul e integrat azi fără ezitări contextelor moderne: „piaţa locurilor de muncă nu te va aştepta chiar cu braţele deschise, va trebui să te lupţi «ca un leu paraleu»” (efamilia.ro); „unul dintre clienţi a devenit brusc violent când i s-a cerut să achite cursa, starea de «leu-paraleu» fiind amplificată şi de paharele cu alcool” (vlg.sisnet.ro /arhiva /an2002 /3816), „judecătorul, ca să dau numai un exemplu, e leu paraleu cînd în faţa sa se află un duşman al puterii” (cotidianul.ro/anterioare/1998); „în articol aflăm că specialiştii companiei HP sunt nişte zmei paralei care au dotat aparatul cu tot ce poate fi mai bun în domeniul stocării de imagini de date” (fotomagazin.ro).

Cu totul nouă e astăzi amploarea de folosire a termenului paranormal şi a dezvoltărilor sale lexicale. Împrumutat din limbi moderne, de circulaţie internaţională, dar analizabil în română, cuvîntul e absent din prima ediţie a Dicţionarului explicativ (1975); înregistrat în DCR (1982), a fost introdus în Supliment şi în ediţia DEX 1996. Prezent azi în titluri de reviste, pagini de Internet, emisiuni de televiziune - constituie un domeniu (şi comercial) înfloritor. Din punct de vedere etimologic şi în uzul său principal, cuvîntul este un adjectiv: „revistă cu apariţie lunară cu informaţii din domeniul paranormal” (dmoz.org), ”lumea fenomenelor paranormale” (dol.ro). Exemplele recente arată că paranormală poate fi: capacitatea, însuşirea, puterea, „priceperea şi înzestrarea”, o activitate, o trăire, o experienţă, dar şi o familie („familie paranormală din Iaşi”); o întîmplare, o ţară („trăim într-o ţară paranormală”), o lume, presa („amatorul român de presă paranormală avea ocazia să citească lucruri interesante şi instructive în cele câteva publicaţii cu acest profil”, spiritus.go.ro) - şi chiar o problemă („am o problemă paranormală”) şi o chestie („Chestia paranormală cu înscrisul pe listele votanţilor care au spus da! a funcţionat”, racovitan.com). Uzul intens a determinat substantivizarea adjectivului; acesta a produs în primul rând un substantiv neutru (cel puţin după sens, dat fiind caracterul abstract şi absenţa pluralului), pentru a desemna domeniul, ansamblul fenomenelor; sinonim cu paranormalitate, dar preferat acestuia: „Incursiune în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni” (inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcţii prepoziţionale care atestă stabilizarea sa ca denumire a unei discipline: „tânăra lucra la o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai şocantă – dar motivată tocmai de frecvenţa cuvîntului – e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine şi te făcea bine, indiferent de ce boală ai fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroşi vrăjitori şi paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaşte o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovaţia e recentă, percepută ca atare şi de aceea adesea subliniată de ghilimele şi însoţită de alte mărci ironice contextuale: „pe unii bolnavi i-am văzut la alte mănăstiri sau la «paranormali» de ultimă oră” (lumeam.ro) „păstrează secretul... altfel mă cheamă la emisiunile cu paranormali!” (poezie.ro); „faci ordine printre paranormali?” (inoan-press.com); „aşteptăm părerile paranormalilor” (bridge-club.ro).