Poesis
A apărut numărul triplu (iunie-iulie-august) al revistei POESIS, cu un sumar echilibrat, care serveşte cu vocaţie şi cu modestie poezia de azi. Astfel, putem citi cronici la volume de versuri semnate de Traian T. Coşovei, Daniel Corbu, Ion Zubaşcu şi Valeriu Matei, dar şi grupaje de poeme avându-i ca autori pe Traian T. Coşovei, Eugen Suciu, Ion Tudor Iovian, Ionel Ciupureanu, Viorel Mureşan. Capitolul de traduceri este şi el consistent: sunt prezenţi cu poeme Eugenio Montale, Carlos Drumond De Andrade, Danilo Kis, Michael Kruger, Karolyn Mary Kleefeld, precum şi poeţi olandezi care s-au aflat în vizită la Satu Mare. Un amplu reportaj fotografic rezumă Zilele Culturale Poesis, manifestare care s-a impus de-a lungul celor douăzeci de ediţii ale sale. Să adăugăm şi faptul că de curând Poesiss-a îmbogăţit cu o nouă publicaţie ce se anunţă interesantă, Po9s:s int9rnational. Prin toate acestea, revista Poesis, creată şi condusă de poetul George Vulturescu, reprezintă un exemplar mod de a transforma un loc marginal plicticos într-un centru cultural care contează.
Cine şi ce mai citeşte
În OBSERVATOR CULTURAL din 5-11 august putem citi sub semnătura lui Marius Ghilezan un reportaj care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine şi ce mai citeşte pe litoralul românesc?". Situaţia descrisă este cea ştiută, dezastruoasă: „Cartea se vinde extrem de prost. Un întreprinzător din Eforie Sud a închis chioşcul după o lună. Vînduse 20 de titluri şi acelea la preţuri reduse. În faţa Cazinoului, o dugheană albă cu titluri atrăgătoare pentru un anumit public: Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie, Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu, toate cele trei cărţi ale Aurorei Liiceanu: Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, Patru femei, patru poveşti. Fata care vinde cărţi n-are cumpărători. Pentru a-i trece vremea face diverse calcule pe un caiet rufos. Greu o scoţi din povara gândurilor. Aştept vreo zece minute. Nimeni nu este interesat de cărţi. Lumea trece impasibilă, molfăind vreun kebab sau vreo clătită..." Sau: „Pe plaja din Mamaia greu dai peste vreun cititor de cărţi. Revistele glossy sînt răsfoite în bătaia soarelui. Comentarii aprinse despre noile aventuri ale starurilor locale, noua modă şi curele de slăbire sînt singurele legate de vreun subiect aşa-zis cultural-monden. Marea problemă e invazia de ţânţari. Nu o prea rezolvă primăria. Cît despre parcări, e horror. Cu greu găseşti un loc liber. Jeepanele şi limuzinele umplu caldarîmul, dar şi spaţiile verzi."
Casa de pariuri literare
A apărut o nouă editură: CASA DE PARIURI LITERARE. A apărut, păşind cu dreptul, prin tipărirea a două volume de versuri ale Norei Iuga (Dactilografa de noapte şi Spitalul manechinelor). Iar dacă tot e vorba de pariuri chiar în numele editurii, atunci Cronicarul îşi îngăduie şi el să parieze pe acest proiect cultural: Casa de pariuri literare se anunţă a fi o editură câştigătoare, atât prin profilul său (este o editură mică, de nişă, care păşeşte cumva împotriva curentului, fiindcă nu urmăreşte profitul financiar, ci punerea în lumină a valorilor literare, mai ales a celor neoficializate), cât şi prin calitatea iniţiatorilor, Cristian Cosma (un cristian), editor, şi Victor Jalbă-Şoimaru, responsabil de haina grafică a textelor.
