Evenimente literare

Ne aflăm într-o perioadă bogată în evenimente literare. Luni, 17 noiembrie, au avut loc reuniunile Comitetului Director şi Consiliului USR. Cu acest prilej, între alte teme de actualitate ţinând de activitatea curentă a Uniunii Scriitorilor, s-a stabilit componenţa juriului pentru Premiile USR pe anul 2014 şi s-au votat propunerile Comisiei de validare privind primirea de noi membri. În aceeaşi zi, a avut loc festivitatea de decernare a premiilor ARIEL (asociaţie din care fac parte, între altele, toate revistele editate de USR). Astfel, juriul compus din Nicolae Manolescu, preşedinte, Nicolae Prelipceanu şi Aurel Pantea a decis următoarele distincţii: Premiul Cartea anului 2013 – „Costumul negru” de Adrian Popescu, volum apărut la Editura Cartea Românească; Premiul Revista anului 2013 – revista Steaua din Cluj- Napoca, la sărbătorirea a 65 de ani de la înfiinţare. În ziua de 20 noiembrie, în Sala Unirii din Alba Iulia, s-a desfăşurat ediţia a patra a Galei Poeziei Române Contemporane, Lista lui Manolescu, eveniment organizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba (preşedinte Ion Dumitrel). Au citit 20 de poeţi selectaţi de Nicolae Manolescu în urma propunerilor făcute de opt critici literari. De asemenea, în cadrul Galei, actorul Constantin Chiriac a susţinut un microrecital de poezie românească. În ziua de 25 noiembrie 2014, la sediul Primăriei Sectorului 2, se vor decerna, într-o gală comună, premiile filialelor din Bucureşti ale USR pentru volume apărute în anul 2013. Iar în ziua de 26 noiembrie, la sediul USR, va avea loc ceremonia de decernare a Premiului Cartea Anului, nominalizările pentru acest premiu sunt publicate chiar în acest număr dublu al revistei noastre. Anul acesta, Premiul Cartea Anului este susţinut financiar de Ministerul Culturii.


Cărţi noi

Acum, în preajma Târgului de Carte Gaudeamus, apar extrem de multe titluri promiţătoare. Am primit câteva cărţi proaspete, pe care ţinem să le semnalăm şi în această rubrică (a se vedea paginile speciale pe care le dedicăm actualei ediţii a târgului): Eugen Negrici, Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelităţii (Editura Cartea Românească); Mihai Zamfir, Tropice surâzătoare. Jurnal infidel IV, Editura Spandugino; Liviu Ioan Stoiciu, Vrăjmaş, roman (Editura Polirom); Ion Horea, Rătăciri, poezii (Editura Ardealul); Farkas Jenö, Cvadratura Cercului literar (dialoguri cu patru cerchişti: I. Negoiţescu, Ştefan Aug. Doinaş, Nicolae Balotă, Cornel Regman; cu o prefaţă de Marta Petreu). Se anunţă şi alte apariţii pe care le aşteptăm cu interes, cărţi semnate de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia-Roman Patapievici (reuniţi într-un volum colectiv), Nicolae Manolescu, Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Ioan Groşan, Ioana Pârvulescu, Nora Iuga, Bogdan Alexandru Stănescu, Marius Chivu, Florin Irimia.


Din sumar

Foarte bun, numărul 10 al revistei APOSTROF. Sunt atâtea de citit: extrase dintr-un excelent interviu cu Nicolae Balotă pe care autoarea, Carmen Elena Andrei, „a avut privilegiul”, după cum mărturiseşte, să i-l ia lui Nicolae Balotă, în anul 2011, la Nisa. Recviem în tren (1989- 2014), un amplu poem de Ion Pop, din care reproducem câteva versuri: „O să intrăm, curând, în întuneric. Unde, unde,/ unde vom fi?// Dar uitaţi-vă bine,/ veţi vedea în mâinile mele, sunt sigură,/ o lumânare încă aprinsă.// Poate că într-o altă călătorie/ va mai fi cineva care să observe/ că lumânarea continuă să ardă.”; texte de Ileana Mălăncioiu şi Iulian Boldea, prin care este marcat momentul aniversar Ion Vlad - 85; o cronică a lui Gelu Ionescu la romanul Negustorul de începuturi de roman semnat de Matei Vişniec; portretul sub lupa memoriei pe care Vladimir Tismăneanu i-l face lui Richard Pipes, cu titlul Moralitate şi istorie; eseul despre Noica al unui tânăr exeget, Cristian Bertzi, care, din nefericire, a plecat dintre noi dureros de repede; şi, desigur, ceea ce este aşezat în centrul revistei, Dosarul Sîrbu intitulat Ion D. Sîrbu versus Olimpian Ungherea. Cinci întâlniri faţă- n faţă, realizat de Mihai Barbu.


Elitism versus populism

În DILEMA VECHE (nr. 561), Andrei Pleşu dezvoltă „o excelentă distincţie” datorată lui Jacques Julliard. Iată cum sună constatarea eseistului şi istoricului francez: „Suntem sub ameninţarea a două ulcere rivale care se hrănesc unul dintr-altul; elitismul, adică democraţia fără popor şi populismul, adică poporul fără democraţie.” Consideraţiile lui Andrei Pleşu, care pornesc de aici, sunt şi ele de ţinut minte. Să urmărim un fragment din demonstraţia sa: „Elitele alunecă în elitism, atunci când manevrează discriminatoriu şi manipulează autoritar massa umană cu care au de-a face. Simetric, poporul devine strictă «populaţie», strictă sumă statistică, dacă se lasă manipulat orbeşte, flatat în mod ieftin, confiscat fără o consultare reală. Elitismul abuzează, uneori, de o retorică antiegalitaristă, tot astfel cum populismul abuzează de o retorică a egalitarismului anonimizat, de natură să submineze persoana umană, diversitatea legitimă şi benefică a speciei.” Are dreptate Andrei Pleşu, nu? Lecţia despre elitism şi populism ar trebui s-o învăţăm, s-o înţelegem toţi. Poate atunci noi, cei care formăm poporul telespectator, nu ne-am mai lăsa atât de uşor prostiţi de falşii profeţi pe care, mai ales acum, în campania electorală, i-am văzut pe la televiziuni de ce sunt în stare.


Victime şi călăi

Revista 22 (nr. 45) consacră două pagini cazului Ursu. Andrei Ursu este fiul inginerului şi scriitorului Gheorghe Ursu, torturat şi ucis în arestul Securităţii, în luna noiembrie 1985. Andrei Ursu s-a aflat în greva foamei timp de 17 zile considerând că principalii responsabili de moartea tatălui său, ofiţerii de Securitate, au rămas nepedepsiţi. Recent, el şi-a întrerupt protestul cu „o mare victorie care cinsteşte memoria tatălui său”: procurorul general Tiberiu Niţu a semnat o ordonanţă de urgenţă prin care solicită redeschiderea cazului Ursu, dar şi a altor speţe care sunt legate de ceea ce se numeşte Procesul Comunismului. În revista bucureşteană există un documentar, semnat de Adrian Cioflâncă şi Dumitru Lăcătuş în care ne sunt reamintite principalele date ale cazului şi, totodată, este creionată fişa biografică a ofiţerului de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care l-a anchetat pe inginerul Ursu: „De profesie montator locomotive cu abur, locotenent colonelul de Securitate Marin Pîrvulescu s-a născut la 24 ianuarie 1940 în comuna Bălteni, judeţul Olt. (…) În 1963, Pîrvulescu a fost recrutat, probabil, direct din câmpul muncii în meseria de bază, pentru a urma Şcoala de Ofiţeri de Securitate. La absolvirea ei, 1 august 1966, a fost încadrat în Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii.” Aflând traseul biografic al acestui ofiţer de Securitate, romancierii n-ar avea, probabil, nicio surpriză: el se suprapune sută la sută peste portretulstandard al unor personaje din această categorie.


Proverbe luate la propriu nu la figurat

Şi ca să ieşim din dispoziţia sumbră. Un artist european are o pasiune teribilă să ilustreze proverbe. De curând el a umplut, la propriu, o sală de expoziţie cu un morman de fân şi nu s-a lăsat până nu a găsit, trecând prin mână mici grămăjoare de fân, acul ascuns acolo. A fost foarte fericit că a găsit acul în carul (sala) cu fân. Tot el a căzut dintr-un pom, în faţa publicului amator să urmărească aşa ceva, căci şi-a tăiat singur craca de sub picioare. Simpatice, gesturile lui artistice (?) au menirea de a ne scoate din somnolenţă, din existenţa peste care s-a aşezat praful. Şi, cine ştie, prin asemenea provocări glumeţe poate ni se pune în mişcare imaginatia si chiar ajungem la experimente artistice care conteaza cu adevarat.