Ce se întâmplă la Vest de Est şi la Est de Vest Toamna se dovedeşte, într-adevăr, un anotimp bogat în evenimente literare remarcabile. Nu s-au stins ecourile celor două atât de reuşite festivaluri, FILIT la Iaşi şi FestLit la Cluj, şi încă un festival se pregăteşte să înceapă, de data aceasta la Timişoara: Festivalul Internaţional de Literatură, FILTM, al cărui director este poetul Robert Şerban şi care a ajuns la a treia ediţie. Dacă ar fi să ne întrebăm ce au în comun cele trei festivaluri, credem că răspunsul ar suna astfel: toate se desfăşoară în oraşe româneşti care aspiră să devină Capitală Culturală Europeană. E vorba despre o concurenţă benefică, observăm, din moment ce provoacă asemenea emulaţie. Sintagma sub care e aşezat festivalul de la Timişoara ni se pare extrem de inspirată şi, totodată, definitorie: „La Vest de Est, la Est de Vest”. Iar formatul lui este şi el precis conturat: trei zile, între 22 şi 24 octombrie, cât durează reuniunea internaţională, atenţia este concentrată pe puţini scriitori, în comparaţie cu celelalte două festivaluri, dar, tocmai fiindcă sunt puţini, aceştia pot să fie mai bine puşi în lumină. O altă trăsătură specifică: toţi autorii invitaţi se manifestă prin lecturi publice din cărţile lor şi toţi citesc fragmente din cărţi de proză. Selecţia este şi ea convingătoare. În prima zi (moderatoare – Luiza Vasiliu): Daša Drndic, László Krasznahorkai, Jean Mattern şi Mircea Mihăieş (cu o reputaţie de eseist şi critic literar, Mircea Mihăieş ni se înfăţişează aici într-o ipostază mai puţin obişnuită, aceea de prozator: el citeşte dintr-un roman, Corpuri de litere, scris la două mâini, împreună cu Adriana Babeţi); în a doua seară (moderator Robert Şerban): Ornela Vorpsi, Cătălin Dorian Florescu, Florin Lăzărescu, Radu Pavel Gheo; în a treia seară (moderator Marius Chivu): Paul Bailey, Noémi Kiss, Filip Florian, Bogdan Munteanu. Sună promiţător!
Literatura de vârf se face şi la Chişinău
De la Chişinău primim un elegant volum intitulat Scribul în grădina fermecată (apărut la Editura ARC), al cărui autor este Vitalie Ciobanu. Cartea cuprinde eseuri, texte de critică literară şi se încheie cu un interviu pe care Vitalie Ciobanu i-l acordă Valentinei Tăzlăuanu. Toate se constituie, de fapt, într-o schiţă de autoportret prin lecturi al celui care se închipuie „scrib în grădina fermecată” a literaturii. Astfel a ţinut Vitalie Ciobanu să marcheze cei cincizeci de ani pe care i-a împlinit anul acesta: îi urăm şi noi La mulţi ani! Pe coperta a patra a cărţii, Eugen Lungu notează cu entuziasm îndreptăţit: „Vitalie Ciobanu este o voce publică de largă rezonanţă nu numai în Basarabia dar şi în România. Tribunele de la care s-a impus – cărţile proprii, simpozioane cu răsunet internaţional, publicaţii arhiserioase precum Lettre Internationale, România literară, 22, Dilema veche, dar mai ales revista Contrafort, pe care a creat-o şi o redactează de două decenii – i-au conferit maximum de credibilitate şi audienţă. Luările sale de atitudine sunt un spectacol al reflexivităţii pure, al persuasiunii inteligente, uşor patetice, autorul susţinându-şi argumentările cu nedezminţită seriozitate. Dacă intelectualul basarabean ar putea fi sublimat într-un simbol, acest simbol ar putea să se numească Vitalie Ciobanu.” E îndeajuns să citim din această culegere fie şi numai cele şapte texte de analiză pe care Vitalie Ciobanu le consacră operelor unui mare scriitor, Mircea Cărtărescu (demonstrând cu argumente limpezi că este un mare scriitor!), ca să avem proba că Eugen Lungu nu se înşală în aprecierile sale. Printr-un autor ca Vitalie Ciobanu, literatura de la Chişinău şi cea de la Bucureşti sunt perfect sincronizate, iar literatură de vârf se face în amândouă capitalele.
Iarăşi despre Securitate şi vânzarea oamenilor
În revista 22 (nr. 39 ), ne-am oprit cu interes asupra episodului II din documentarul (pe care l-am semnalat în această pagină la apariţie) intitulat Cum a început Securitatea să vândă oameni, realizat şi acesta tot de Mădălin Hodor (CNSAS). Reamintim: prima vânzare a unor cetăţeni români a fost de tip barter: cetăţeni români etnici evrei au primit viză la schimb cu nişte animale de rasă, necesare agriculturii româneşti a epocii. Tranzacţia a fost pusă la cale în 1960 de Securitate în aranjament cu un afacerist englez pe nume Henry Jakober. Afacerea a fost devoalată într-un articol din presa americană, publicat în anul 1962, sub semnătura jurnaliştilor Arthur şi Norma Woodstone: dar, deşi a deranjat autorităţile comuniste de la Bucureşti, articolul respectiv n-a oprit comerţul cu oameni din R.P.R. În episodul de acum din 22, este explicată situaţia atipică a etnicilor evrei de la noi („Comunismul românesc a fost special. Antisemitismul lui, de asemenea…”) şi este creionat un portret al celui care a iniţiat acest comerţ cu oameni, „interesantul domn Jakober”: aflăm că „era afemeiat” şi că „îi plăceau petrecerile”, că era iniţiat în realităţile ţărilor din lagărul comunist (lăsând impresia în fiecare din aceste state că el este originar de acolo!) şi că a fost apropiat de multe femei din ţările democraţiei populare, între care şi Maria Tănase. De citit paginile din 22!
Lucrurile simple în ţări complicate
În revista DILEMA VECHE (nr. 555), Andrei Manolescu descrie expresiv şi cu umor păţaniile unei călătorii cu maşina prin Grecia: „Dar, dincolo de toate astea, te copleşeşte nebunia nenumăratelor puncte de plată. La început, eşti tentat să te bucuri că te costă doar vreo 2 euro, dar apoi constaţi că la numai vreo 20-30 de kilometri trebuie să mai dai alţi 2 euro şi ceva, iar după alte câteva zeci de kilometri încă 3 euro şi ceva sau chiar 4. La un moment dat, realizezi că eşti prins într-o adevărată capcană, iar la urmă, când faci socoteala, constaţi că în total ai dat peste 40 de euro. Te enervează şi să vezi că după ce abia ai scos o serie de mărunţi din buzunar, bariera se deschide, dar autostrada se termină şi apare o porţiune de şosea simplă. Când începe din nou autostrada, ţi se cer alţi bani, pentru altă distracţie, aşa că nu mai înţelegi exact ce plăteşti, dacă e vorba de porţiunea pe care tocmai ai parcurs-o sau de cea care urmează, dacă plăteşti autostrada actuală sau construcţia unor porţiuni viitoare. (…) Sistemul cu vinietă ar fi mult mai eficient dar se pare că lucrurile simple nu pot funcţiona în ţările complicate.” N-ar trebui să ne mire tărăşenia din Grecia: semănăm atât de mult cu grecii! Din categoria aceasta, ţări complicate unde lucrurile simple nu pot să funcţioneze, face parte şi minunata noastră ţară, n-avem nicio îndoială.
Din sumar
Revista HYPERION (numărul triplu 7-8-9) apare cu un sumar consistent: invitatul revistei este Ioan Moldovan care e prezent cu un grupaj de versuri, dar şi cu un dialog despre poezie purtat cu Gellu Dorian („Avem poeţi de patrimoniu, neîndoielnic. Doar că poezia nu e gaz de şist, ca să provoace campanii de exploatare, de vânzare, de fabuloase câştiguri peste noapte. E o avere din patrimoniul lui a fi, ceea ce interesează în alt fel «consumatorii». Da, da, poeţii români ar fi bine preţuiţi în Europa şi în lume, dacă şi una şi cealaltă ar fi interesate de valori autentice şi ar dori să privească şi dincolo de «teritoriile» lor”.) De asemenea, Lucian Alecsa scrie despre cel mai recent volum al poetului, Timpuri crimordiale. (Ca şi Gabriel Coşoveanu, chiar `n acest număr al revistei noastre.) Andra Rotaru îi intervievează pe Florin Buzdugan, Cezar Paul-Bădescu şi Elena Vlădăreanu. Grupaje de versuri publică, între alţii, Robert Şerban, Daniel Corbu, Arcadie Suceveanu, Vasile Iftime, Silvia Caloianu. Iar proză semnează Nichita Danilov (Colecţionarul), Adrian G. Romilă (Mary Celeste), Corneliu Filip (Supravieţuitoarea de la Cernobîl), Doina Ruşti (Trattoria „Amore”), Hanna Bota (Jurnalul zilelor de joi). Semnalăm şi: cronica lui Mircea A. Diaconu despre poezia lui Liviu Georgescu, eseul lui Adrian Popescu despre Ion Pop (care publică şi un semnificativ grupaj de versuri) şi, în fine, fragmentul din cartea faimoasă a lui Paul Morand, Bucarest, în traducerea lui Emanoil Marcu, aflată în pregătire la Editura Humanitas.
