0 ciorbă reîncălzită
Puțină lume știe că televiziunea DIGI are și o emisiune care, cel puțin în intenție și în denumire, s-ar ocupa de cultură. Intitulată DigiCult, respectiva emisiune n-a rupt, cum se spune, gura târgului, fiind realizată pe principiul anonimilor care vorbesc despre anonimi și inventează evenimente numai de ei recunoscute.
Nu i-am fi acordat nici o atenție, firește (cine-și va mai aminti, peste trei sau peste șase luni, când va ieși din grilă, că o asemenea emisiune a existat?), dacă insignifianta producție nu s-ar fi năpustit, cu o evidentă punere la cale, asupra revistei noastre.
Concret, așa-zisa emisiune de cultură le-a servit puținilor săi privitori, sub titlul „Farsa anului“, ciorba reîncălzită a unei farse nesărate făcute revistei noastre, cu ceva timp în urmă, de niște tineri lipsiți de haz și, mai ales, de cultură. Farsa a fost mult prea complicată și, în același timp, suficient de stupidă spre a nu stârni, printre oamenii cu umor, mai mult decât niște zâmbete jenate pentru precaritatea intelectuală a autorilor. A căror mare realizare de spirit arată așa: au trimis pe mai multe adrese (inclusiv una din vecinătatea revistei noastre) un text și o biografie a unui autor român inventat, care-ar fi trăit, necunoscut, în Argentina. Efortul lor cerebral a constat în inventarea unei false identități de e-mail, confecționarea unei biografii și compunerea unui text publicabil. Ceea ce, evident, orice absolvent de Litere ar putea face.
Cum, în lumea noastră, premisa este cea a bunei-credințe, iar unicul criteriu este calitatea literară a textelor, invenția tinerilor a apărut ca atare în revista noastră. În loc să jubileze, eventual, la gândul că, fie și într-un efort colectiv care a durat opt luni (!), junii fără haz au fost capabili să redacteze un mic text publicabil – căci la atât se reduce farsa lor –, ei s-au apucat să-și prezinte isprava ca pe „farsa anului“ și ca o dovadă că „elitele culturale din România și-au pierdut legătura cu cultura (?!)“.
În acest spirit, de atac jos la adresa revistei noastre, s-a desfășurat și emisiunea de la postul de televiziune DIGI. O emisiune în care niște oameni care habar n-aveau cât sunt de vechi farsele literare, ce nume au căzut în capcană de-a lungul timpului și, mai ales, că farsele nu sunt cultură, ci note de subsol în istoria culturii, și-au dat aere, încurajați de realizatorii emisiunii.
Că a fost o punere la cale, o dovedește un detaliu: nimeni din redacția revistei noastre nu a fost invitat, așa cum era firesc, să exprime un punct de vedere. A fost invitat, probabil, în speranța că o va scălda, Horia Gârbea, care este colaboratorul revistei noastre, dar nu face parte din redacție. (Și apropo, pentru „culturalii“ de la DIGI: H.G. este președintele interimar al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor, nu „președintele Uniunii Scriitorilor – Filiala București“, entitate și funcție inexistente. Nici măcar minima corectitudine a informației nu se mai poartă în gazetăria „culturală“ de tip nou.) Spre onoarea sa, răspunsurile colegului Horia Gârbea au demontat bucată cu bucată eșafodajul punerii la cale, arătându-i pe autorii ei drept ceea ce sunt.
Am mai adăuga un amănunt: unul dintre moderatorii emisiunii este colaborator asiduu (și lipsit de talent) la o publicație care, în ultimul timp, pare că nu are loc de România literară. Oare cum se numește gestul de a te folosi tendențios de o emisiune televizată, pentru a lovi într-o publicație concurentă, cu nonșalanța unui Corneliu Vadim Tudor de odinioară?
În tot cazul, cea mai sinistră farsă rămâne cea a lipsei de umor. Tinerii fără haz nici nu realizează că răposatului Nicolae Tăutu nu i-ar fi trebuit mai mult de 3 minute pentru a imagina mărunta farsă la care ei au muncit 8 luni. Nici lui Hasdeu când a jucat o farsă asemănătoare CONVORBIRILOR LITERARE.

Accente și nuanțări clare
În numărul 7-8-9 al revistei HYPERION, un volum de 200 de pagini de literatură diversă și de calitate care merită atenția cititorilor interesați de fenomenul literar actual, am găsit și o anchetă (realizată de George Luca) despre lectura „cărții noi“ (altfel formulat, despre lectura noilor apariții editoriale), o lectură care poate fi de atâtea feluri: de plăcere sau din obligație, profesionistă sau diletantă, la întâmplare sau dirijată de gustul critic etc. Am remarcat răspunsul Irinei Petraș, în fapt un eseu care distinge cu finețe nuanțe și pune cu precizie accentele corecte: „Critica e, în prima ei etapă de manifestare, neapărat de întâmpinare, adică rapidă, îndrăzneață, alertă, mizând totul pe primele impresii. Ești critic-al-zilei tocmai pentru promptitudinea luărilor tale de cuvânt. După o vreme, revii, dai un pas înapoi, identifici trenduri, decantezi controverse și răsturnări și scrii un… studiu critic. Când și când, ajungi la o acumulare de verdicte la zi din care, ruminate și formalizate, se poate ivi o (aproape) istorie literară. Cu un efort de conceptualizare în plus, cu luciditate și cu o geometrie impecabilă a perspectivei, poți deveni teoretician. Criticii care contează sunt în stare să condimenteze cronica de întâmpinare cu un strop din toate astea: așază cartea pe un anume raft, identifică patternuri, desene din covor, inovații, prognozează.“ Intervenții ca aceasta a Irinei Petraș ne arată cât de necesare sunt poziționările teoretice: ele ar aduce în spațiul literar actual mai multă rigoare și o geometrie a valorilor mai ferm conturată.

Discobolul e de citit
Recomandăm revista DISCOBOLUL (numărul 232-233-234/ 2017), recent primită la redacție. Acest număr triplu al revistei din Alba Iulia este de citit fie și numai dacă ținem seama că el conține o cronică a evenimentelor literare organizate de filiala de aici a Uniunii Scriitorilor. Iar acestea se numără printre cele mai importante manifestări culturale din țară. Astfel, avem în Discobolul o relatare amănunțită despre prima ediție a Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga“: sunt reproduse discursurile rostite cu acel prilej de Nicolae Manolescu (președintele juriului), Aurel Pantea, Răzvan Voncu, Ion Dumitrel (președintele Consiliului Județean Alba) și de Adrian Popescu, laureatul primei ediții a Premiului. Dosarul conține și un capitol de aprecieri ale celorlalți membri ai juriului, Al. Cistelecan, Dan Cristea, Gheorghe Grigurcu și Irina Petraș. În plus, sub titlul Un regal de poezie, pot fi citite versuri ale laureatului și ale altor nominalizați: Adrian Popescu, Emil Brumaru, Gabriel Chifu, Ioan Moldovan. Celălalt pol al revistei este consacrat Galei Poeziei Române Contemporane, desfășurate tot la Alba Iulia la începutul lunii iunie și ilustrate în Discobol cu grupaje de poezie semnate de o parte dintre poeții prezenți la Gală, și anume: Adrian Alui Gheorghe, Mircea Bârsilă, Emil Brumaru, Vasile Dan, Aurel Pantea, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu. Sumarul e completat cu un extins capitol intitulat Cărți, cronici, autori unde, între alții, publică texte critice Ion Pop (despre publicistica lui Ion Brad), Nicolae Oprea (despre volumul Cenaclul de Luni – 40), Iulian Boldea (despre volumul lui Dan Cristea, Citind cărțile de azi), Titu Popescu (despre romanul Anotimpuri paralele de Constantin Cubleșan), Sonia Elvireanu despre Ploaia de trei sute de zile), Cornel Nistea (despre Mic tratat de estetică teologică al lui Petru Ursache), Dumitru Hurubă (despre poezia Flaviei Adam). Revista mai propune și pagini critice de Al. Cistelecan din ciclul Fete pierdute, apoi, sub genericul „Piața Cărților“, comentarii de Mircea Stâncel la volume de poezie, fragmente de proză și grupaje lirice, rubrici interesante ca Dialogi Theologiae, Historica, Didactica și Archaeologica.