La ce lucrează scriitorii?
În presa interbelică, întrebarea de mai sus revenea deseori. Era un fel de a informa opinia publică despre viața literară. Astăzi, la noi, întrebarea se pune rareori, de obicei la fine de an. Ne-am amintit-o gândindu-ne nu atât la ce lucrează adevărații scriitori, ci la ce lucrează câțiva, veleitari sau nu, dând verbului a lucra sensul peiorativ din care a derivat substantivul lucră- tură. Un fost poet marcant al Cenaclului de Luni, pe numele lui Florin Iaru, și-a găsit adevărata vocație în controlul financiar: atrage atenția autorităților că USR ar avea datorii peste datorii la stat. În Cațavencii, bineînțeles. Cum a descoperit inexistenta datorie, numai acest Nae Cațavencu al ideii de fiscalitate știe. Până una alta, noi îl informăm că, fiind el vicepreș al USR cu sediul în Vatra Luminoasă, s-ar cădea să știe că celălalt vicepreș al USR pretins reformate, cu sediul în Vatra Luminoasă, nume de nerostit în lumea literară civilizată, a dat în judecată BCR pentru că i-a refuzat accesul la conturi care nu erau ale lui, ale lor, adică. Și nu o dată, ci de două ori, pe furiș, noaptea, precum a dat guvernul Ordonanța 13. Pe surse, de data asta, aflăm și că însuși preșul USR-Vatra Luminoasă lucrează în tăcere la o carte care să nu se restrângă la natala Medgidie, ci la toată Dobrogea, cu turco-tătarii ei cu tot, nu de alta, dar nu-l poate ierta pe armeanul de Vosganian, simplu prim-vicepreședinte, nu preș întreg ca el, să răzbune genocidul încasând în locul lui premiul oferit de niște papistași polonezi fără simțul valorii. Alt armean, numitul Agopian, nu mai lucrează de mult la nimic personal, dar îi lucrează pe alții. Pe Alex Ștefănescu, bunăoară, care a avut nerușinarea, da, ne-ru-și-na-rea, să-i displacă romanele lui. Îi caută așadar nod în papură: ar fi fost ilegal membru în juriul USR, aia adevărată, singura care există, în definitiv, pentru că ar fi patron de editură. Că Alex n-a fost în viața lui patron, ce contează! Că nici editura la care se referă Agop nu mai există, ce contează! Pentru Agop nimic nu mai contează decât otrava care lucrează în el. Și, uite așa, am încălecat pe-o șa ca să vă spunem povestea lui Fric, romanul neisprăvit al unui scriitor cândva de ispravă: lucrătura altora împiedică lucrarea proprie. Dacă lucrătură nu e, nimic nu e la aceia din prietenii noștri, cărora le suntem dragi ca sarea în ochi.
Previziuni electorale
Tot din revista 22 nr. 16, am reținut analiza lui Andrei Cornea privind alegerile prezidențiale din Franța, cu accent pe poziționările principalilor candidați și pe perspectivele care se deschid nu doar pentru Europa: „Dacă Macron va câștiga președinția Franței, exemplul său va dovedi că mult hulitele (de populiști) „elite” au capacitatea remarcabilă de a recâștiga terenul pierdut înaintea populiștilor… (…) Ar mai fi ceva de spus: Europa, în general, și Franța, în particular, au traversat vremuri dificile în ultimii ani – o creștere economică insuficientă, șomaj ridicat, polariză ri sociale importante, un val de imigranți din Orientul Mijlociu și Libia, dar mai ales un val fără precedent de atentate teroriste sângeroase din partea islamismului jihadist (de care Franța a suferit cel mai mult), în plus, o probabilă, chiar dacă nerecunoscută, susținere ideologică, financiară și informațională a Rusiei pentru populiști și radicalii antieuropeni și anti-NATO, precum Marine Le Pen. La asta s-au adăugat și scandalurile de corupție din interiorul clasei politice, de felul celui care a năruit candidatura lui Fillon. Dacă, așadar, după toate aceste necazuri, va deveni președintele Franței un liberal pro-NATO, pro-UE, pro-business, susținător al«societății deschise», putem spune că – în pofida marilor dificultăți care rămân de înfruntat – Europa libertăților, a prosperității și justiției nu-i chiar acel vas pe cale să naufragieze pe care începusem să-l vedem în coșmarurile noastre.” Ne-au convins considerațiile lui Andrei Cornea și, desigur, am înregistrat cu satisfacție tonul optimist din final: chiar avem nevoie de asemenea note pozitive într-o vreme când, de peste tot, suntem asediați, iată, de vești proaste.
