Rănile necicatrizate ale istoriei

În CONVORBIRI LITERARE (nr. 9), între alte lucruri interesante, găsim un dialog cu dr. Ion Popescu, parlamentar din Ucraina. Nu este propriu-zis un interviu, cum suntem anunţaţi, contribuţia celui care adresează întrebările fiind minimă (două întrebări pentru 15 pagini de răspuns), ci este o provocare la confesiune. Textul trebuie citit, aşadar, ca o mărturie tulburătoare, cu date precise, cu documente şi declaraţii ale celor care au trăit evenimentele, despre calvarul românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, după data de 28 iunie 1940. Iată un scurt pasaj: „La gara din Sadagura am fost despărţiţi de tata, Rohalschi Constantin, care… a murit în 1943, luna ianuarie, într-un lagăr din Republica Komi. Atunci nu bănuiam că ne despărţeam de el pentru totdeauna. După ce l-au luat pe tata de lîngă noi, am fost urcaţi într- un vagon de vite, în care se aflau bărbaţi, femei, copii, fete şi flăcăi… Drumul a fost lung şi foarte greu. Prin gări, unde se oprea trenul, o dată în zi ni se dădea mîncare şi apă. Primeam nişte hîlbe, aşa ca să nu murim de foame. Apa, însă, nu ajungea la toţi. Coşmarul acestui drum a durat cîteva săptămîni. În drum se întîmplau de toate: unii bătrîni mureau, unele femei năşteau… Cînd am ajuns la Omsk, în Siberia, toţi eram sleiţi de puteri. La Omsk, în gară, iarăşi am fost selectaţi.(…) Noi am nimerit la o fermă din raionul Marianovka… În acea vară am dormit cu toţii într-un grajd de viţei, în care păduchii şi ploşniţele ne mîncau de vii…”

Semnal

S e m n a l ă m caietele ATHANOR, o publicaţie a Fundaţiei „Gellu Naum”. Numărul 3 din acest an cuprinde, într-un volum elegant şi substanţial, texte dedicate lui Gellu Naum: unele evocatoare, „din prietenie”, semnate de Sanda Roşescu, Oana Lungescu, Sebastian Reichmann, Gheorghe Rasovszky, Florin Balotescu, Simona Popescu (care stă de vorbă şi cu Dan Stanciu), iar altele de exegeză scrise de Marieva Ionescu, Brînduşa Dragomir, Cristina Eşianu, Iulian Tănase. De asemenea, am remarcat jocurile realizate de Daniel Ioan, Lygia Naum, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Sebastian Reichmann, Sanda Roşescu, Dan Stanciu şi Gellu Naum însuşi, apoi un excelent capitol de documente fotografice, ca şi textele inedite de Gellu Naum şi o pagină din corespondenţa sa. Reproducem aici un răspuns al lui Gellu Naum, intervievat la Paris, în 1977, de către Sebastian Reichmann (acesta este, de altfel, unul dintre cei trei redactori ai caietelor Athanor, alături de Dan Stanciu şi Iulian Tănase): „Şi, în acest context, întîlnirea dvs. cu Victor Brauner…? Ea nu ţine de domeniul amintirilor, nu ţine de istorie, nu ţine de timp. E ceva care s-a petrecut şi care trebuia să se întîmple. Cu o exactitate ce ţine mai degrabă de astronomie decît de artă. Însă nu-mi place cuvîntul necesitate. Poate vei găsi altul, în franceză… Oricum, această întîlnire nu ţinea de domeniul teoriei, fie ea şi teoria suprarealismului. Dacă aş fi trăit, ceea ce e foarte posibil, cu cîteva mii de ani în urmă, sunt sigur că ne-am fi întîlnit, cum la fel de sigur sunt că ne vom întîlni din nou peste cîteva mii de ani.”

Din sumar

Şi de data aceasta, ca de obicei, VIAŢA ROMÂ- NEASC| (nr. 9-10) apare cu un sumar foarte bun. Solomon Marcus scrie despre „limba română, între infern şi paradis”, Andrei Codrescu evocă New Orleans, Adrian Popescu semnează un text emoţionant la despărţirea de prietenul său Petru Poantă, Liviu Bordaş prezintă o scrisoare a lui Teodor Ghiţan trimisă lui Mircea Eliade, Dumitru Radu Popa ne aduce în atenţie un om care, dacă era ascultat, „putea să scurteze războiul din Vietnam”, Florin Manolescu, sub genericul Istorie şi literatură, e autorul unui text intitulat Braţul lung al Revoluţiei. Ţintele serviciilor secrete, Elisabeta Lăsconi pune în balanţă două romane: Cele şapte vieţi ale lui Felix K. de Jan Koneffke şi Zaira de Cătălin Dorian Florescu. Proză publică Doina Ruşti, cu titlul Fiatul negru , comentarii critice – Cosmin Ciotloş, iar poezie – Anton Jurebie şi, la rubrica Poemul invitat, Adrian Popescu, din al cărui poem reproducem patru versuri: „Iubirile de-atunci,/ ferfeniţită carte:/ nu poţi nici s-o arunci,/ nici să o pui deoparte.”

Un tester care nu minte

Doina Ruşti este prezentă şi în revista DISCOBOLUL (o revistă bună, care apare la Alba Iulia, avându-l redactor- şef pe Aurel Pantea). În numărul triplu 7-8-9 din acest an, ea publică un scurt fragment de roman şi răspunde la câteva întrebări puse de Gabriel Chiciudean. Iată ce crede prozatoarea despre cititorii săi: „Stau adeseori de vorbă cu cititorii. Cei mai mulţi îmi scriu, dar sunt şi oameni pe care i-am întâlnit în carne şi oase. Evident, sunt extrem de interesată să aud opiniile cititorilor mei adevăraţi şi lipsiţi de interese obscure. Nu vorbesc aici de acei lăudători care spun pe nerăsuflate două fraze frumoase şi nici despre detractori, care, după cum se ştie, se înmulţesc pe măsură ce creşte faima unui scriitor. Cea mai mare încredere o am în Bel (soţul meu), pentru că nu poate să mintă. Iar dacă lui nu-i place ce-am scris, înseamnă că n-o să placă aproape nimănui.” Este norocoasă Doina Ruşti, dacă are un tester atât de sigur.

De citit, în 22

Am reţinut din numărul 41 al revistei 22 articolul Anticomunismul meu, în care Daniel Cristea-Enache propune „un anticomunism cu faţă umană”, consideraţiile lui Valentin Naumescu despre „criza unui sistem nereformat şi finalul unei generaţii politice”, sub titlul Italia, dincolo de «cazul Berlusconi»; apoi, eseul teatral al Ioanei Moldovan intitulat Istorie într-un bilet de teatru, cronica lui Iulian Diculescu la un volum de Şerban Filip Cioculescu, Viitorul nu ia prizonieri. Cum ne putem gestiona geografia şi anxietăţile colective? şi, în fine, chenzina literară a Taniei Radu, care scrie cu entuziasm despre recentul roman Negru şi Roşu, publicat de Ioan T. Morar: „Marea performanţă a romanului Negru şi Roşu este felul cum împleteşte polifonic teme spinoase, pline de capcanele prejudecăţii şi ale blocajului mental, scoţându-le în acest fel de sub statutul de miză a cărţii.(…) Ioan T. Morar îşi arată originalitatea în curioasa poziţionare faţă de eroii lui: un fel de bună dispoziţie greu de catalogat, între clovn tragic, magician malefic şi gladiator de circ.”