Din sumar

O publicaţie atentă la fenomenul literar actual se dovedeşte a fi POESIS, revista care apare la Satu Mare. Astfel, în numărul triplu 7-9, există cronici literare sus- ţinute de Constantin Cubleşan, Viorel Mureşan, Gheorghe Mocuţa, Dumitru Aug. Doman, Rodica Marian, Maria Bologa. În completare, putem citi şi alte comentarii critice, reunite sub genericul Note de lectură, semnate de Andrei Zanca, Zenovie Cârlugea, Tatiana Rădulescu, Alexandru Uiuiu, Ana Pop Sârbu. Emoţionant este grupajul de evocări (autori George Vulturescu, Daniel Corbu, Viorel Marineasa), prin care revista marchează dureroasa despărţire de Alexandru Muşina. Iată un fragment din povestea unei călătorii la Paris, pe care George Vulturescu a făcut-o împreună cu Viorel Marineasa şi cu Alexandru Muşina însuşi, în anul 1994: „La capitolul «turistic» Sandu ştia tot – fusese de câteva ori la Paris – şi, adeseori, prefera să stea dimineţile în cameră. Însă programul era, într-un fel, făcut de el: ne făcea trasee, ne descria muzee şi librării. Împreună cu Viorel Marineasa (cazat într-o altă parte a Parisului, la rubedenii), sau singur, băteam – cu harta în buzunar – tot ce se poate, omeneşte, parcurge într-o zi.(…)În dedicaţiile sale de peste ani el spune că aceste viziuni- împreună ale Parisului, pe care mi l-a desenat zi de zi pe bileţele de hârtie, îl fac mereu să ne apropie, ele sunt probele prin care, se pare, l-am cucerit. Însă, cel cucerit am fost mereu eu, cucerit nu atât de Parisul celebru, cât de Parisul pe care mi-l marca Sandu Muşina…”

Scriitorul prost este şi un cititor prost

Tot o revistă din Nord este şi MIŞCAREA LITERAR|, care apare la Bistriţa. În numărul 2 din acest an, este sărbătorit Eugen Simion, la împlinirea vârstei de 80 de ani, prin articole care îi analizează opera critică scrise de Gheorghe Glodeanu, Mircea Popa, Daniela Sitar-Tăut, Cristian Vieru, Olimpiu Nuşfelean. Acelaşi Olimpiu Nuşfelean îl provoacă pe Gheorghe Grigurcu la un dialog despre poezie, ce se citeşte cu folos şi cu plăcere. Spre exemplificare, reproducem opinia criticului despre tipologia cititorului de poezie: „Vedeţi, aici e o chestiune care adesea e vîrîtă sub preş. Niciodată poezia nu este/ n-a fost la fel de accesibilă tuturor cetăţenilor, adresându-se în esenţă unei categorii aparte, cu senzori specifici. Nici poezia pe care am numito generic «tradiţională » nu făcea excepţie, în pofida limbajului său mai «accesibil», a «bunelor sentimente» pe care le vehicula cu precădere. De asemenea în pofida circumstanţei că, intrând în circuitul şcolar, dădea impresia că a devenit un «loc comun» al individului standard. O nivelare «democratică» şi, mai cu seamă, cea fals democratică a comunismului, ne-au băgat în cap cuiul unei arte cu destinaţie generală (o lozincă insistentă de acum cîteva decenii suna astfel: «Arta în slujba poporului!»). Greşit. Arta nu e unanimă, avînd un public al său, o elită, dacă vreţi, atît la treapta plăsmuirii cît şi la cea a recepţiei sale. Iată o vorbă înţeleaptă a bătrînului Emerson: «Deseori citim cu tot atîta talent cu cît scriem.» Nu mă pot opri să nu mă gîndesc acum şi la unii confraţi, producători de stihuri mediocre, care nici măcar cititori buni de poezie bună nu pot fi…” Aşadar principiul vechi şi permanent revalidat ar fi: scriitorul prost este şi un cititor la fel de prost.

Timpul zboară

Descoperim în reviste tot mai multe sărbătoriri de scriitori pe care îi ştiam tineri şi care, brusc parcă, şi-au trecut în dreptul numelui vârste impozante. Astfel, Ioana Dinulescu scrie în RAMURI (nr. 9) despre prozatorul Dumitru Augustin Doman ajuns – repede, cât ai clipi din ochi! – sexagenar. Iar FAMILIA (7-8) îi consacră un consistent grupaj aniversar lui Ion Simuţ, care a împlinit şi el 60 de ani. Pe criticul orădean îl omagiază Ioan Groşan, Ion Bogdan Lefter, Viorel Mureşan, Radu Ţuculescu, Adrian Popescu, Ion Pop, Gheorghe Grigurcu, Marian Victor Buciu, Cornel Munteanu, Iulian Boldea, Lucian Scurtu, Ioan F. Pop, Mircea Pricăjan. Le urăm şi noi sărbătoriţilor La mulţi ani! Încă o dată ne convingem: timpul zboară şi mereu ne ia prin surprindere – dacă până şi optzeciştii au ajuns să încărunţească sau chiar să fie bunici.

„Azi, nu mai sunt de nicăieri“

Un amplu şi excelent interviu îi acordă Norman Manea lui Olivier Guez, pentru revista franceză XXI. Putem citi în traducere acest dialog publicat de revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 433). Iată cum vorbeşte faimosul prozator despre România: „Cu ţara mea am azi legături mai simple, dar care rămân complicate. Datorită vîrstei, rutinei, unui soi de resemnare. Am fost alungat departe de ea, iar eu m-am îndepărtat. Dar Bucovina copilăriei mele îmi lipseşte, dealurile, pădurile, cosmopolitismul orăşelului meu de după război. Azi, nu mai sunt de nicăieri, un evreu rătăcitor cu rădăcini româneşti, care trăieşte în America, cel mai bun hotel din lume. Şi în cochilia melcului, limba sa, pe care o ia peste tot cu el.” Să recunoaştem, există aici o tulburătoare nostalgie, care, alături de francheţea opiniilor şi de expresivitatea formulărilor, se regăseşte în întreg textul.

A păşit cu dreptul

În perioada 26 – 29 septembrie va avea loc Târgul Internaţional de Carte de la Göteborg, unde ţara noastră este invitată de onoare, sub sloganul „România are cuvântul!”. Organizatorul principal al evenimentului este Institutul Cultural Român. Delegaţia noastră este compusă din autori veniţi din ţară (Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Marius Chivu, Daniela Crăsnaru, Mircea Dinescu, Dinu Flămând, Florina Ilis, Kányádi Sándor, Dan Lungu, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Varujan Vosganian), dar şi din autori din diaspora (Norman Manea, Cătălin Dorian Florescu, Dana Grigorcea, Felicia Mihali). Văzând lista participanţilor constatăm cel mai important fapt: că au fost aleşi scriitori de valoare, de diferite orientări şi formule stilistice, dincolo de politizările pe cât de prezente până de curând, pe atât de păgubitoare. De altfel, Dan Shafran, Directorul ICR Stokholm, remarcă într-un interviu apărut tot în revista Observator cultural (nr. 433): „Dacă aceşti oameni s-ar mai fi aflat şi astăzi la conducerea ICR, literatura română n-ar mai fi avut şansa de a intra în această toamnă pe uşa larg deschisă de către organizatorii Târgului de Carte de la Göteborg. Ceea ce a salvat pe ultima sută de metri participarea noastră la Târgul de Carte din Suedia a fost faptul că Lilian Zamfiroiu, numit de curând preşedinte al Institutului Cultural Român, a înţeles din prima clipă cât de important este ca România să participe «onorabil» la un târg de carte la care este invitată de onoare.” Aşadar, un început cu dreptul pentru noul preşedinte al ICR.