Gala poeziei române contemporane, ediţia a treia

Gala poeziei române contemporane se va ţine şi anul acesta. Ediţia a treia. Din lipsa finanţării (Ministerul Culturii n-a găsit fonduri pentru acest important proiect cultural), Gala nu va avea loc la Bucureşti, în sala Ateneului Român, ca în primii doi ani. În ultimul moment, s-a găsit o soluţie de avarie. Poeţii se vor reuni într-un alt spaţiu de mare valoare simbolică, la Alba Iulia, în Sala Unirii. Ceea ce se va întâmpla prin bunăvoinţa forurilor locale din Alba: preşedintele Consiliului Judeţean este Ion Dumitrel, merită să-i fie menţionat numele şi de această dată, cu preţuire. Evenimentul va avea loc marţi, 10 decembrie, la orele 18. Selecţia protagoniştilor îi aparţine lui Nicolae Manolescu şi a pornit de la propunerile făcute de filialele Uniunii Scriitorilor din Bucureşti şi din ţară. Au existat şi retrageri ale unor poeţi invitaţi la Gală, din motive diverse: unii nu au putut, alţii n-au dorit să participe, şi, în fine, câţiva dintre cei prezenţi la ediţiile precedente au ales să lase locul altora. A rezultat o listă de 18 poeţi. Vom cunoaşte numele lor în timpul lecturii publice moderate de Nicolae Manolescu. Gala va fi înregistrată de televiziunea publică.

Premiile unui concurs de creaţie literară La Casa memorială din localitatea buzoiană Pârscov a avut loc recent decernarea premiilor la Concursul naţional de creaţie literară „Vasile Voiculescu”, ediţia 2013, concurs la care au participat peste 120 de autori de carte din întreaga ţară, membri şi nemembri ai U.S.R.
Laureaţii din acest an sunt:
Premiul pentru poezie: Gellu Dorian, pentru volumul Cartea singurătăţilor, apărut la Editura Charmides.
Premiul pentru proză: Cristian Meleşteu, pentru volumul Revoluţia borfaşilor, apărut la Editura Tracus Arte.
Premiul pentru publicistică: Dorin Ivan, pentru volumul Diavolul din călimară, apărut la Editura Tipo-Moldova din Iaşi. Dorin Ivan a mai primit şi Premiul „Lazăr Băciucu” pentru jurnalism de investigaţie.
Premiul special „Vasile Voiculescu”: Carmen Gavrilă, pentru volumul Revolta Orientului, apărut la Editura Polirom.
Manifestarea culturală a fost organizată de Direcţia pentru Cultură a judeţ ului Buzău, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu” din Buzău, Centrul Judeţean de Cultură şi Artă şi Primăria comunei Pârscov, fiind susţinută financiar şi de Primăria municipiului Buzău.

Semnal

Semnalăm o elegantă revistă care, aşa cum suntem anunţaţi pe pagina de gardă a publicaţiei, a fost „întemeiată la Bucureşti, în mai 2013, de un grup de intelectuali în frunte cu prof. univ. dr. Ion Pop”: CAIETELE AVANGARDEI. Numărul 2 al revistei, lansat recent, îi este consacrat poetului Gherasim Luca, de la a cărui naştere s-au împlinit o sută de ani. Pot fi citite texte consistente despre poet, scrise în română (semnate de Ion Pop, Sebastian Reichmann, Paul Cernat, Andrei Oişteanu, Michael Finkenthal, Valery Oişteanu, Petre Răileanu, Dan Stanciu, Ovidiu Morar, Mona Ţepeneag, Mădălina Lascu), dar şi în franceză (Michel Deguy, Sibylle Orlandi, Charlène Clonts). Într-un peisaj literar autohton pe care ni-l dorim să stea sub semnul normalităţii, astfel de reviste – specializate, pentru iniţiaţi – sunt necesare, iar apariţia lor e de salutat.

Fără comentarii

În DILEMA VECHE (nr. 509), Andrei Pleşu semnează un text admirabil intitulat „Zăpada”: „Dl Noica ne dădea aer, curaj şi ritm. Era singura noastră sursă de energie şi de cuminţenie cărturărească. Plecam întotdeauna de la Păltiniş umiţi că un asemenea personaj există, că am avut şansa de a-l întîlni şi că se poate trăi la nivel suprem într-o scandaloasă indigenţă materială: ne exasperau cele 11 grade din camera lui (pe timp de iarnă), culoarea roşieviolacee a mîinilor lui semiîngheţate, chiuveta fără scurgere în care se spăla (de fapt o improvizaţie de căzănele şi lighenaşe) şi frigul pătrunzător din baia de la parterul cabanei, pe care, din spirit de economie, nu lăsa să-l îmblînzim nici cu un încălzitor electric de ocazie. Nu ne venea să credem că un om ca el, obnubilat de cărţi şi de speranţă, a trebuit să ispăşească zece ani de domiciliu obligatoriu şi cinci ani de puşcărie. A fost marea întâlnire a tinereţilor noastre, marea ocazie, miracolul tandru al unei comuniuni infinit ziditoare.”

Din sumar

În BUCUREŞTIUL CULTURAL (nr. 129), Bogdan-Alexandru Stănescu comentează romanul Negru şi roşu al lui Ioan T. Morar. Cronicarul literar trece foarte repede peste meritele cărţii pentru a se opri la reproşuri. Trei lucruri are el să-i impute prozatorului. Întâi, „tema schimbării de identitate a unui personaj aparţinând unei rase ameninţate”, prezentă în acest roman, există şi la Philip Roth, în Pata umană. (Concret, reproşul ar fi „lipsa unui disclaimer”.) Apoi, în paginile în care cartea se transformă în „roman de război”, prozatorul nu încearcă măcar (ceea ce este, de altfel, atât de greu de realizat!) să descrie expresiv „groză- viile războiului”: stilistic, relatarea sa e rece „ca un manual de istorie” sau „ca un eseu narativ”. În fine, al treilea defect: „limba folosită de ţiganii lui Ioan T. Morar care, cu regret, scârţâie.” Întrebarea e dacă aceste reproşuri sunt întemeiate sau ele nu sunt decât „pure cârcoteli” (aşa cum însuşi autorul lor bănuieşte că vor fi etichetate). Apoi, scoţând atât de apăsat în faţă defectele şi, în schimb, lăsând de-o parte calităţile evidente ale cărţii, nu se produce o inacceptabilă deformare a întregului? Problema aici ar fi de dozaj şi, în fond, de adecvare a lecturii critice.

Cum e să afli că ai murit

Tot în DILEMA VECHE (nr. 510), Iulian Comănescu scrie despre gafe de presă. El face un scurt inventar al gogomăniilor care au apărut de-a lungul anilor în presa anglo-saxonă, dar ne semnalează şi o recentă enormitate din presa noastră, pe care n-o ştiam: „Zilele trecute un ziar central l-a omorât în efigie pe Ilie Şerbănescu, economist, gazetar şi fost ministru în Guvernul Ciorbea, punându-i poza la necrologul unui operator TV din Constanţa cu acelaşi nume. „Ce să spui când păţeşti aşa ceva? Dacă ai umor, nimic nu e mai potrivit decât această vorbă atribuită lui Mark Twain, pe care ne-o aminteşte Iulian Comănescu: „Ştirile despre moartea mea sunt exagerate.”