Comunicat
USR se războieşte de o bună bucată
de vreme cu un pretins poet, fost
preşedinte al Filialei de Poezie Bucureşti,
exclus recent printr-o hotărîre a
Consiliului din rândurile membrilor
USR, care şi-a acţionat în justiţie
organizaţia de breaslă, după ce a
iniţiat un grup de reformă a ei. Numele
lui, binecunoscut cititorilor noştri,
fiindcă am mai scris despre el, este
Dan Mircea Cipariu. Faptul că Dan
Mircea Cipariu doreşte reformarea
USR nu este, în sine, reprobabil.
Mijloacele însă la care recurge sunt
reprobabile, unele dintre ele căzând
sub incidenţa legii penale. USR îl
va acţiona, la rândul ei, pe Dan Mircea
Cipariu în justiţie. Să luăm lucrurile
în ordine. Grupul de reformişti
comunicat de fostul nostru coleg în
publicaţia sa on-line, agenţiadecarte.ro,
conţine mai multe nume de scriitori
care nu au cunoştinţă de apartenenţa
lor la grup şi care n-au semnat apelul
la reformă făcut public anul trecut.
Avem dezminţirile scrise ale unora
dintre ei. Dan Mircea Cipariu s-a
folosit de acest prim fals în două
acţiuni în justiţie contra USR, ca să
le confere aspectul de legitimitate.
Într-un rând, el a fost intervenient
într-un proces prin care era contestat
Statutul la conceperea căruia contribuise
Dan Mircea Cipariu însuşi, ca membru
al comisiei însărcinate de Consiliul
de conducere al USR, pe care l-a
prezentat el însuşi Consiliului şi pe
care l-a votat ca membru al acestuia,
mai mult, pe temeiul căruia a candidat
în alegerile pentru peşedinţia Filialei
de Poezie Bucureşti şi a şi fost ales,
ca şi la preşedinţia USR, pe care a
pierdut-o glorios cu un vot din
cinci exprimate. Nemulţumit de
rezultat, Dan Mircea Cipariu s-a
adresat după un timp justiţiei solicitând
invalidarea Statutului. Procesul se
află pe rol. Pe un fals grosolan se
bazează un al doilea proces prin care
Dan Mircea Cipariu solicită o ordonanţă
preşedinţială de invalidare a mandatului
preşedintelui actualmente în funcţie
al USR: în solicitarea adresată justiţiei
este invocat faptul că acesta din urmă
ar fi fost ales nestatutar de un „organ
inferior”, Consiliul USR, şi nu de
Adunarea Generală. Nimeni însă nu
ştie mai bine decât Dan Mircea Cipariu
că lucrurile nu stau aşa: a participat,
ca şi contracandidatul său finalmente
ales preşedinte, la toate adunările
generale din cele 20 Filiale ale USR
din ţară care şi-au exprimat votul.
În plus, Dan Mircea Cipariu semnează
plângerea cu un titlu care i-a fost
retras, şi anume acela de preşedinte
al Filialei de Poezie Bucureşti. Un
al treilea fals îl constituie o scrisoare
trimisă chipurile site-ului agen-
ţiadecarte.ro de un aşa-zis colaborator
al României literare, care nu există
în realitate. E vorba de un pseudonim
redacţional de acum câţiva ani.
Scrisoarea este invocată, fără nici un
scrupul, într-un document oficial
adresat ministrului Culturii. Dan
Mircea Cipariu l-a determinat şi pe
unul dintre semnatarii apelului de
reformă, membru al USR, exclus şi
el din USR, să dea în judecată Uniunea
cu exact aceleaşi argumente false.
Individul cu pricina solicită, între
alele, numirea lui Dan Mircea Cipariu
preşedinte interimar al USR. El
este şi cel care foloseşte abuziv, după
suspendarea din funcţie, fostul site
al Filialei Bucureşti Poezie, creat din
banii membrilor acesteia. În sfârşit,
cireaşa de pe tort o constituie un
comunicat al aceluiaşi Dan Mircea
Cipariu în care se cere convocarea
unei Adunări Generale Extraordinare
a USR în scopul alegerilor unei noi
conduceri, stabilindu-se şi o dată, şi
un loc. Cererea se bazează pe un
statut anterior celui în vigoare. Înainte,
evident, de o decizie de invalidare
a acestuia din urmă, cu totul improbabilă,
de altfel, a instanţelor de judecată.
Să precizăm şi faptul că, în conformitate
cu toate statutele USR, nu doar cu
cel în vigoare, convocarea Adunării
Generale ţine de competenţa pre-
şedintelui în funcţie, a Consiliului
sau a unei treimi dintre membri şi
nicidecum a unuia sau altuia dintre
membri. E vorba de un fals inducător
în eroare, preluat pe diverse site-uri
şi bloguri. USR a publicat un avertisment
privind caracterul ilegal al convocării.
Facem cunoscute, nu pentru prima
oară, aceste lucruri spre buna informare
a colegilor noştri: avem de-a face, în
persoana lui Dan Mircea Cipariu,
cu un falsificator fără scrupule, care
ar trebui să-i dezonoreze pe cei care
îl urmează pe acest drum al pierzaniei,
fie din naivitate, fie din interes.
Premiantul Nobel
şi legiunile de imbecili
S-a stins din viaţă Umberto Eco.
Revista noastră marchează nefericitul
eveniment printr-o serie de articole,
chiar în acest număr. Să ne amintim,
în această pagină, ce spunea scriitorul
anul trecut, la Torino (vezi La Stampa):
„I social media danno diritto di parola
a legioni di imbecilli che prima parlavano
solo al bar dopo un bicchiere di vino,
senza danneggiare la collettività.
Venivano subito messi a tacere, mentre
ora hanno lo stesso diritto di parola
di un Premio Nobel. È l’invasione
degli imbecilli.”
„Reţelele de socializare dau drept
la cuvânt unor legiuni de imbecili
care înainte vorbeau numai la bar
după un pahar de vin, fără să lezeze
colectivitatea. Erau reduşi de îndată
la tăcere, în timp ce acum au acelaşi
drept la cuvânt ca un premiant Nobel.
Este invazia imbecililor.”
În era internetului „se dezlănţuie
sindromul complotului şi proliferează
scornelile”. Avea dreptate, nu?
Huliganism
Nu fără legătură cu ochiul magic
anterior, ba dimpotrivă, să vedem ce
mai comite Komartin, un campion,
e adevărat, dar nu al scrisului literar,
cum nesăbuit se visează el, ci tocmai
al împroşcării cu noroi, al jignirilor
care depăşesc orice limită. Putem,
eventual, accepta faptul că, într-o
recentă postare, el se victimizează
necontenit şi, totodată, se laudă
necontenit, făcându-şi un merit
din orice i se întâmplă. Ca şi faptul
că decretează propria lui revistă Poesis
International ca fiind „cea mai bună
revistă de poezie”. Chiar şi faptul că,
în schimb, detestă în bloc revistele
USR pe care le şi enumeră, ca să
nu fie niciun dubiu, România literară,
Luceafărul de dimineaţă, Ramuri,
Orizont, Apostrof, Helikon, Viaţa
Românească, Steaua (uitând însă
Convorbiri Literare sau, poate, aceasta
îi place!...). Acestea sunt părerile lui
şi nimeni nu-i poate interzice să aibă
păreri, chiar dacă ele sunt o reprezentare
complet falsă a realităţii, ce trimite
spre zona mitomaniei şi a accentelor
paranoice. Inacceptabil este însă când
scrie negru pe alb: „Ce poţi să-i spui
unui nesimţit de 75 de ani? Că e-o
cutră bătrână, un ghiuj, că şi-a pierdut
orice urmă de onorabilitate? Că e azi
la nivelul lui Barbu şi Vadim de-acum
treizeci de ani? Oricum nu ar înţelege
o iotă.” Aceste afirmaţii îl plasează
indiscutabil pe teritoriul celui mai
violent huliganism, care nu are nicio
scuză şi care trebuie sancţionat.
Din sumar
Răsfoim numărul 1 din acest an
al revistei CRONICA VECHE (director
Nicolae Turtureanu, redactor-şef
Nicolae Panaite), „o revistă nouă”
care apare la Iaşi. În cronica actualităţii,
cronicari vechi şi noi (sau, altfel
zis, redactori de ieri şi de azi) se supun
la un exerciţiu agreabil şi anume,
încearcă să rezume ce a însemnat
anul literar 2015 pentru ei. Răspund:
Nicolae Turtureanu, Ştefan Oprea,
Mircea Radu Iacoban, Nicolae Panaite,
Mihaela Grădinaru, Virginia Burduja,
Cristina Hermezeu, Raluca Sofian-
Olteanu, Bogdan Ulmu, Florentina
Niţă, Aurel Brumă. Alexandru Zub
comentează o carte de Virginia Blaga,
apărută la Editura Junimea, în
seria nouă Eminesciana, iar Nicolae
Creţu scrie despre traducerea românească
a romanului lui Michel Houellebecq,
Soumission. Am reţinut şi pagina
specială consacrată culturii elene.
Am citit, de asemenea, cu plăcere
rubrica Mnemosyne susţinută de
Horia Zilieru, fragmentul din studiul
„Misterele onomastice” ale Iaşilor,
semnat de Mircea Ciubotaru, ca şi
pagina de poezie publicată de Leo
Butnaru. Să amintim că revista Cronica
Veche sărbătoreşte în aceste zile 5
ani de existenţă şi, de fapt, jubileul,
dacă adăugăm cei 45 de ani cât timp
a apărut revista Cronica, pe care
publicaţia de astăzi o continuă,
prin program dar şi prin prezenţa în
paginile sale a unora din redactorii
de la începuturi.
