valoare literară şi succes
de piaţă
La o lansare de carte desfăşurată de curând
la Râmnicu Vâlcea, în sala Bibliotecii Judeţene,
plină ochi cu un public atent, format din scriitori
şi artişti plastici din zonă, dar şi din profesori
şi alţi intelectuali vâlceni şi, mai important,
din liceeni olimpici la limba română, Nicolae
Manolescu, directorul revistei noastre, făcea o
observaţie de bun-simţ, punând astfel un accent
extrem de preţios: într-un mediu normal, scriitorii,
criticii n-ar trebui să se întâlnească cu posibilii
cititori la astfel de prezentări de carte, unde să
depună eforturi pentru a le stârni, a le reînvia
interesul pentru lectură, ci întâlnirea ar trebui
să fie simbolică şi să se petreacă în librării, ca
altădată, prin intermediul cărţilor cumpărate şi
citite de la sine, fără să mai fie nevoie de campanii
de convingere. Dar cum în viaţa literară de la noi
lucrurile sunt departe de a funcţiona cum se
cuvine, se apelează la asemenea soluţii extreme.
Nu mai e nicio legătură de directă proporţionalitate
între valoare şi notorietate, între calităţile literare
ale unei cărţi şi succesul ei de piaţă. Predomină
opiniile rapid exprimate pe facebook, oricât de
departe ar fi ele de adevăr, literatura a devenit
o afacere de grup, de promovare agresivă şi
una de entertainment, iar cântărirea corectă a
unei cărţi, evaluarea ei după criterii estetice nu
mai contează decât prea puţin. Noii veniţi în
literatură se feresc de spiritul critic, de ciurul
critic, precum dracul de tămâie. Televiziunile,
care ar putea să joace un rol benefic în promovarea
literaturii de valoare, în loc de asta, contribuie
şi ele din plin la falsificarea şi răsturnarea scării
de valori, înfăţişând incompetent şi cu mare tamtam
nişte mărunţişuri drept extraordinare
evenimente şi izbânzi literare. Dar ce-ar putea
să facă televiziunile şi nu fac? Simplu: ar
trebui, de pildă, să invite critici literari de prestigiu
care să prezinte critic volume noi, spunând
publicului larg ce cărţi s-ar cădea să citească
dacă vrea să iasă, intelectual, în câştig.
o revistă la primul
număr
Mereu e loc pentru mai bine, ne vine să
exclamăm citind primul număr (dublu) al revistei
lansate în luna noiembrie, NEUMA: fiindcă,
într-adevăr, deşi avem impresia că există prea
multe publicaţii literare, totuşi, când apare una
care respectă codul de valori, ea îşi găseşte imediat
locul. E cazul acestei reviste de cultură fondate
la Cluj, în prelungirea editurii cu acelaşi nume.
În editorialul intitulat Începem! , Andrea
Hedeş, directoarea revistei, vorbeşte despre
intenţiile programatice ale publicaţiei: „Semnul
vizual sub care stă Neuma este un trandafir,
această floare care transcende graniţele culturale,
religioase, etnice, deoarece frumuseţea şi armonia
semnificaţiilor sale sunt un symbolon care are
puterea de a ne aduce împreună. Trandafirul
Neuma este un trandafir înflorit, rosa centifolia,
trandafirul cu o sută de foi, metaforă a cărţii şi
a revistei şi vorbeşte despre curajul de a înainta
crezând până la capăt într-un ideal.“ Ceea ce ne-a
atras atenţia la noua revistă
este deschiderea ei spre întreg
fenomenul literar românesc. Astfel,
îl întâlnim ca invitat special pe
Matei Vişniec cu fragmente dintr-o
piesă de teatru intitulată Îţi aminteşti
de ziua în care am făcut pentru
prima dată dragoste?. Ion Cocora
publică pagini de jurnal, iar Florin
Logreşteanu e prezent cu proză.
Horia Gârbea are o idee publicistică
interesantă: „Există cărţi pe care le
recitim cu plăcere sau le-am recitit
de multe ori, pe care le ştim poate pe
dinafară şi pe care nu le-am pune
niciodată într-un top al cărţilor de
valoare, dar le-am menţiona între cele
10…20…100 de titluri pe care le-am lua
pe o insulă pustie. Acestea sunt best-sellers
tipice, lizibile, seducătoare, «ecranizabile»
eventual şi totuşi pline de defecte de
construcţie…“. Desigur, după ce enunţă
premisele, autorul articolului trece şi
la exemplificări. În Neuma citim şi
cronici literare competente: chiar Horia
Gârbea scrie despre cărţi de poezie (sunt
comentate volume de Eugen Suciu şi
Liviu Ioan Stoiciu), Andrea Hedeş despre
cartea de critică (Caii lui Ahile de Dan
Cristea) şi Ioan Holban despre debuturi.
Din sumarul bogat al primului număr am
reţinut şi prezentările făcute unor instituţii
de cultură (Teatrul Dramaturgilor şi Editura
Neuma), pagina dedicată şcolii sub semnătura
lui Adrian Costache, reportaje de la evenimente
culturale (Gala Scriitorul Anului de la Iaşi
şi lansarea antologiei de versuri Ce stradă
e asta?), precum şi interviul realizat de
Niculina Oprea cu poeta Hilal Karahan.
cărţi noi
Este toamnă, sezonul bogat în cărţi
noi, şi ne grăbim să semnalăm câteva dintre
apariţiile editoriale recente sosite la redacţie:
Editura Mega din Cluj a tipărit Ursita de
Pavel Dan, care conţine nuvele, opinii critice
pagini de jurnal, corespondenţă, o cronologie
în imagini, indici, într-o ediţie îngrijită de
Aurel Podaru şi cu o prefaţă de Ion Vlad.
Tot de la Cluj primim Poezia cea de toate
zilele (lecturi critice) de Constantin Cubleşan
(Editura Limes) şi volumul de versuri Istorii
de Doina Cetea (Editura Şcoala Ardeleană).
Un foarte elegant volum de versuri bilingv
(traducere în limba română de Liliana Ursu)
apare la Baroque Books & Arts: Tess Gallagher,
Pulberea de aur a teilor / The Gold Dust of the
Linden Trees. La Libris Editorial apare Cimitirul
eroilor, un roman de Adrian Lesenciuc. Tot cu
un roman, Siberii (Editura Tribuna), este
prezent în librării şi Radu Ulmeanu. Editura
Junimea ne-a dăruit trei cărţi preţioase:
Haimanaua Singurătate , epistole inedite
1979-1988 de Aurel Dumitraşcu şi Lucian Vasiliu,
O conştiinţă literară. Mihai Ursachi în documentele
Securităţii de Ioana Diaconescu şi Instauratio
noctis de Mihai Ursachi, antologie lirică şi
studiu de Bogdan Creţu. În fine, la Târgul
de Carte Gaudeamus s-au lansat cu succes
două volume excelente, ambele apărute la
Cartea Românească: Cronicile de la Snagov
de Dan Cristea şi Convorbiri cu Nicolae
Manolescu de Daniel Cristea-Enache. Sperăm
că revista noastră va reveni cu comentarii
pe larg despre toate aceste volume. (De altfel,
despre cartea lui Dan Cristea se scrie chiar în
acest număr).
opţiunea occidentală
din păcate, revista CONTRAFORT ajunge
greu la Bucureşti, dar fiecare număr pe
care-l primim confirmă valoarea acestui
periodic literar care apare la Chişinău. În numărul 9-10
(septembrie-octombrie 2017), primit la redacţie, am
citit cu interes articolele de deschidere Vremuri şi
„vremi“ de Maria Şleahtiţchi şi Limba română, o
nouă încercare de Vitalie Ciobanu, care se încheie cu
această frază fără echivoc: „Ar trebui să avem curajul
şi onestitatea să ne asumăm identitatea românească
– un gest care ar echivala cu o declaraţie de apartenenţă
a Republicii Moldova la civilizaţia occidentală.“ Tot
Vitalie Ciobanu semnează şi o cronică foarte bine scrisă
la romanul Ploaia de trei sute de zile. Alături de el, la
rubrica cronica literară, mai sunt prezenţi cu texte
critice Mircea V. Ciobanu (la Val Butnaru), Grigore
Chiper (la Nicolae Panaite şi Violeta Savu), Alexandru
Tabac (la Radu Vancu). Un amplu capitol al revistei
este dedicat Colocviului Spiritul critic în literatura
română, la care au participat scriitori din România
şi din Basarabia, cu ocazia Festivalului Două state –
o literatură, organizat în această toamnă la Chişinău
de către Uniunea Scriitorilor din România în colaborare
cu ICR şi cu Uniunea Scriitorilor din Republica
Moldova. Am remarcat şi pagina de poezie a lui Vasile
Romanciuc, Cosmogramele lui Leo Butnaru, eseurile
despre poezia Wislawei Szymborska de Vasile Gârneţ,
despre proza scriitoarei canadiene Margaret Atwood
de Marcel Gherman, grupajul făcut de Vasile Gârneţ
şi Ana Leonte Straub poetului german Jan Wagner,
deţinătorul Premiul Georg Büchner 2017, ca şi
rubricile Raft „Contrafort“ (cu noutăţi editoriale
la zi) şi Revista revistelor (unde e recenzată pe larg
chiar revista noastră). Toate demonstrează că
revista Contrafort din Chişinău este perfect
sincronizată cu cultura română şi cea europeană,
realizând dezideratul enunţat în editorialul lui
Vitalie Ciobanu, acela al opţiunii occidentale
pentru Republica Moldova.
