Cronica neagră – alte episoade
Seria loviturilor prin care grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru încearcă să pună mâna pe Uniunea Scriitorilor continuă cu alte și alte episoade, pe cât de absurde, pe atât de detestabile. Există un film celebru intitulat Cum să furi un milion. Ei da, tot ce face grupul respectiv stă foarte bine sub deviza Cum să furi o instituție. Iată ce-a mai pus la cale grupul exasperant de inventiv în rău: la pretinsa Adunare Generală a celor 16, din data de 7 ianuarie a.c., s-a procedat, între altele, la aprobarea unui „Act constitutiv al asociației Uniunea Scriitorilor din România”. Prin cererea depusă la Judecătoria Sectorului 1, „vicepreș edintele” Cipariu, iute de mână și mizând pe neatenția și necunoașterea de către instanțe a situației de fapt, a solicitat înregistrarea în registrul Asociațiilor și Fundațiilor a pretinsului Act constitutiv. Ce consecințe ar avea demersul, dacă ar reuși? Cipariu și ai lui ar transforma, fără niciun suport legal, o entitate existentă, Uniunea Scriitorilor din România, din organizație de utilitate publică într-o asociație de drept privat ce funcționează pe baza Ordonanței de Urgență 26/2000, pentru ca, astfel, să preia ei, printr-o înșelătorie, conducerea USR. În fapt, aceștia sunt gata să distrugă o organizație de tradiție și de prestigiu, renunțând la atributele principale care personalizează Uniunea Scriitorilor și care îi asigură importanța între alte organizații, numai să ajungă ei la cârma Uniunii. Cu o comparație, sunt gata să transforme un transatlantic într-o biată șalupă ca să devină stăpâni pe puntea ambarcațiunii. În această situație, evident, acțiunea grupului nu este îndreptată doar împotriva conducerii alese a USR, ci, cum am subliniat și altă dată, lovește în interesele tuturor scriitorilor români și afectează întreaga literatură română de astăzi. Din fericire, nu le-a ieșit până acum mișcarea. Au pierdut toate procesele, ceea ce nu înseamnă că nu încearcă în continuare. În această notă dăm doar rezumatul uneia din cauzele multe, întortocheate și mizerabile, în care e târâtă USR. Însă, pe site-ul Uniunii Scriitorilor (www.uniuneascriitorilor.ro ) este reprodusă, pentru cei interesați, întreaga argumentație a Cabinetului de avocatură Corina-Ruxandra Popescu, prin care USR cheamă în judecată grupul Cipariu- Teodorescu-Iaru, demonstrând nulitatea absolută a pretinsului „Act constitutiv”.
Proiectele culturale ale Uniunii Scriitorilor
Deși are de suportat, cum se constată, un permanent asediu nebunesc, deși trebuie să facă față dezinformărilor, mistificărilor, informațiilor mincinoase, calomniilor pe care grupul Cipariu le împrăștie în spațiul public, Uniunea Scriitorilor își vede de treabă și își vede bine. Tot pesite-ul USR poate fi consultat programul complet al proiectelor culturale care vor avea loc în acest an, în organizarea USR. Este vorba, să precizăm, doar de programele la nivel național; în afara acestora, cele 20 de filiale ale USR din țară și de la Chișinău desfășoară propriile activități culturale și sociale. Cea mai apropiată manifestare culturală sub egida USR pe care o anunțăm este cea din ziua de 16 martie, la Hotel Marriott din București, unde se derulează un dublu eveniment: relansarea Editurii Cartea Românească și anunțarea de către juriul Scriitorii Anului a primilor patru autori nominalizați, pentru lunile noiembrie și decembrie 2016, ianuarie și februarie 2017. Reamintim că programul Scriitorii Anului a avut prima ediție anul trecut și constă în premierea a 12 scriitori meritorii (câte unul pentru fiecare lună a anului), dintre care, într-o Gală desfășurată la Iași se alege marele laureat, Scriitorul Anului. Cât despre relansarea Cărții Românești, ea cuprinde prezentarea a cinci dintre titlurile de carte scoase de editură anul acesta, în nouă formulă editorială, în colaborare cu Paralela 45. La reuniunea de la Marriott, sunt invitate să participe personalități ale vieții publice și scriitoricești.
Luminițe, floricele și ghirlande
Aflăm de la televiziuni de o nouă inițiativă a Primăriei Capitalei: orașul va fi împodobit cu beculețe colorate nu doar de Crăciun și de Anul Nou, cum se obișnuiește, ci și de Paști. Iertați să fim, dar ideea nu e deloc bună: într-un oraș sufocat de mașini, murdar, cu clădiri lăsate în paragină, luminițele dau rău, ca o clanță de aur la o magherniță care n-are acoperiș. Repetăm fără să obosim, nu de abțibilduri, podoabe sclipicioase și tot felul de alte brizbrizuri efemere are nevoie Bucureștiul, ci de mari proiecte de construcții, care să-l aducă în rândul lumii: linii de metrou, pasaje, o centură ocolitoare funcțională, modernă. Sau, în loc de luminițe, de ce nu s-ar încumeta autoritățile locale să pornească o amplă și bine gândită operație de eliberare a urbei de traficul auto coșmaresc? Iar o asemenea operație ar trebui să înceapă cu identificarea spațiilor disponibile din întreg orașul (doar știm foarte bine, Bucureștiul, de la periferii și până în centru, e plin de locuri virane, de maidane!), unde să fie construite (printr-un program european sau altfel) parcări supraetajate și unde să fie apoi duse toate aceste mașini care acum blochează infernal străzile. Și încă o idee simplă, pentru cei responsabili de soarta Bucureștiului: s-au reabilitat termic blocuri comuniste din cartiere mărginașe, ceea ce nu e rău. Dar sunt lăsate într-o stare deplorabilă atâtea imobile din centru, care arată de parcă tocmai am fi ieșit dintr-un război devastator. De ce nu se refac, printr-un proiect de ansamblu, și fațadele clădirilor istorice ori chiar ale blocurilor de după război situate în centrul Bucureștiului? Așa ar demonstra convingător responsabilii locali că le pasă cu adevărat de orașul care i-a ales. Nu cu luminițe, floricele și ghirlande.
După faptă și răsplată?
Și à propos de felul cum arată orașul. În week-end, când aglomerația de pe străzi slăbește, poți să te plimbi prin oraș și să-l observi mai atent. În centrul centrului, la kilometrul zero, strălucește clădirea monumentală a Teatrului Național, restaurată impecabil, prin respectarea proiectului original și dându-se la o parte toate adaosurile țipătoare, de kitsch, pe care le dictase Ceaușescu, după gustul său. Această bijuterie urbană i se datorează lui Ion Caramitru, directorul Naționalului și președintele UNITER (artistul a împlinit recent 75 de ani, prilej cu care revista noastră i-a consacrat un articol omagial și îi urează, încă o dată, La mulți ani!). Pentru această realizare formidabilă, noul Teatru Național, o faptă culturală care rămâne, care îmbogățește și înnobilează patrimoniul Capitalei, credeți cumva că Ion Caramitru a primit felicitări și aplauze, ce i se cuveneau cu prisosință? Nicidecum. În urmă cu vreun an și ceva, niște juni și june, „reformiști” nevoie mare și fără alt merit decât propria insolență, porniseră o campanie furibundă împotriva sa, voind să-l îndepărteze de la direcția Naționalului, ca să-i ia locul (întâmplarea seamănă izbitor cu ceea ce se întâmplă actualmente la Uniunea Scriitorilor!). Noroc că acel mic satrap cultural care declanșase atacul n-a rămas în funcție, la minister, decât puțin timp și n-a avut vreme să-și desăvârșească opera. Altfel…
Europa se reconfigurează
După cele două mari șocuri prin care a trecut și încă mai trece, refugiații și terorismul, după Brexit, după semnale centrifuge care vin din din tot mai multe țări membre, Uniunea Europeană se află la o răscruce: a fi sau a nu fi și, dacă va fi, cum va funcționa în continuare? În revista 22 (nr. 9/2017), Bianca Toma, director de programe al think tank-ului Centrul Român de Politici Europene, prezintă cele cinci scenarii posibile prin care se încearcă reinventarea regulilor după care urmează să se conducă Uniunea Europeană. Le rezumăm și noi aici, convinși că interesează în cel mai înalt grad: Scenariul 1– „Continuând pe același drum” este o opțiune convenabilă României, dar adoptarea acestei căi depinde mult de alegerile din Olanda, Franța, Germania; Scenariul 2– „Accent exclusiv pe piața unică” – reprezintă o variantă pesimistă, care presupune pentru țările componente ale Uniunii participarea lor la piața comună, dar nu și aderarea la zona euro; Scenariul 3– „Cei care doresc mai mult realizează mai mult” – ceea ce ne dezavantajează la maximum, căci e concretizarea acelei Europe în mai multe viteze; Scenariul 4– „Mai puțin, dar mai eficient” înseamnă o reducere a domeniilor pe care se va concentra activitatea UE (cum ar fi, combaterea terorismului ori politica externă); și în fine, Scenariul 5 – „Mult mai mult, împreună”: ceea ce se traduce printr-o amplificare a prezenței Uniunii Europe ca structură suprastatală determinantă; însă proiectul acesta al Uniunii care face pași înainte pe calea unității, a coerenței în acțiune apare ca utopic în condițiile date. Ce va fi, vom vedea: oricum, Europa se reconfigurează sub ochii noștri; totul e să nu stăm cu mâinile-n sân și cu ochii închiși sau ațintiți în altă parte.
