Leul rănit
Emisiunea „Realitatea românească”
de sâmbătă 21 mai 2016 de pe Realitatea
TV, moderată de Octavian Hoandră,
i-a avut ca invitaţi pe Nicolae Breban
şi pe Aura Christi. În condiţiile în care
moderatorul a venit cu temele nefăcute,
nu pentru prima oară, lipsit de o minimă
reacţie la numeroase afirmaţii inexacte,
ca să nu spun aberante, ale invitaţilor,
discuţia a luat-o la vale pe panta unor
neadevăruri calomnioase. Moderatorul
le-a adresat invitaţilor săi întrebări de
o înduioşătoare naivitate, care le gâdila
vanitatea într-un mod atât de plăcut,
încât invitaţii, la rândul lor, se simţeau
răsfăţaţi ca nişte copii mari. E şi asta
un fel de a înţelege misia televiziunii.
Nici vorbă de vreo încercare de a verifica
adevărul spuselor interlocutorilor.
Verificare care ar fi dezvăluit bogata
ţesătură de neadevăruri din cuvântul
celor doi. (Nostim este că Aura Christi
este cea care l-a corectat de câteva ori
pe Nicolae Breban, când l-a confundat
pe Cioran cu Noica sau când a uitat
până şi cărţile publicate de el însuşi
la o anumită editură!) Din marele
romancier de altădată („gigantul” de
astăzi, vorba lui Hoandră), n-a mai
rămas decât un scriitor ilizibil şi un
ins frustrat şi paranoic. Partea proastă
este că el continuă să creadă că este
acelaşi dinainte de 1989. Şi că romanele
lui actuale sunt la fel de valoroase ca
acelea dinainte. Obsesia lui este că nu
i se recunosc marile merite, inclusiv
acela de disident din regimul comunist,
cum a fost gratulat de moderator,
nerecunoaştere care îi face orgoliul să
sângereze.
Mai nimic din ce a afirmat Nicolae
Breban în emisiune nu este adevărat.
Să începem cu o minciună măruntă.
Este a nu ştiu câta oară când Nicolae
Breban afirmă că atât el, cât şi Eugen
Simion au fost excluşi din USR. Amândoi
întreţin cu bună ştiinţă o confuzie:
între suspendare pentru neplata
cotizaţiei, care nu are nicio consecinţă
în afară de a nu putea candida la funcţii
de conducere şi încetează la plata
cotizaţiei restante, şi excludere. Am
tot repetat: nimeni nu v-a exclus,
domnilor! De ce susţineţi la nesfârşit
confuzia cu pricina? Este o pură
minciună. Cât priveşte delicata sugestie
a lui Nicolae Breban: de ce nu l-aţi
trimis pe şoferul USR ca să încaseze
cotizaţia, în loc de a ne deranja pe noi,
îi rezerv o surpriză: aşa voi face, îl voi
trimite, cu prima ocazie, pe şoferul
USR la Academie cu chitanţele necesare.
O acuzaţie gravă şi neadevărată este
şi aceea că USR s-a făcut vinovată de
lipsă de reacţie la „asediul concertat
asupra valorilor” naţionale. Nu există
nici un argument în sprijinul acestei
afirmaţii. În plus, fiind vorba de valori
naţionale, Nicolae Breban a amestecat,
în cel mai lamentabil mod, două
planuri diferite. A reproşat, de pildă,
USR că nu-i respectă pe acei scriitori,
foşti deţinuţi politici, unii, care au
semnat angajamente de Securitate
şi delaţiuni. I-a lăsat pe telespectatori
să creadă că aceste angajamente şi
delaţiuni n-au existat. Şi, pe de
altă parte, că USR ar fi murdărit
memoria unor importanţi scriitori
din generaţiile vechi, menţionând
apartenenţa unora la Garda de Fier
sau colaborarea altora cu regimul
comunist. Asta nu înseamnă a le nega
valoarea operei, ci a le pune opera
în context istoric şi a o examina în
spiritul adevărului. S-ar părea că, în
subconştientul lui Nicolae Breban,
colaborarea cu Securitatea, fie şi sub
îmbrăcămintea unui agent de influenţă,
mustea şi trebuia răscumpărată.
Critica literară ar fi dispărut: iată altă
inexactitate. Supărat de neglijarea
scheleticelor sale romane posdecembriste,
Nicolae Breban anulează cu
nonşalanţă existenţa criticii. Să auzi
şi să nu crezi! E limpede şi că Nicolae
Breban nu e la curent cu ce se publică,
nici în literatură, nici în critică. Nicolae
Breban nu se citeşte nici chiar pe
sine însuşi uneori, după cum s-a văzut
din lapsusurile pe care i le-a umplut
cu nemărginită tandreţe Aura Christi.
Că nici un preşedinte nu i-a propus
lui Paul Goma redarea cetăţeniei,
iată altă gogoriţă tendenţioasă. I-a
propus-o Ion Iliescu şi a fost refuzat.
Când USR a făcut demersurile necesare
în vederea reprimirii în rândurile
ei a lui Paul Goma, s-a descoperit nu
numai că nu-i fusese retrasă cetăţenia,
dar că Goma ştia acest lucru. Şi
totodată că nu există nici un document
care să ateste excluderea lui din USR.
Aceste informaţii au fost făcute, nu o
dată, publice. Cum poţi susţine, în
aceste condiţii, că USR nu l-a apărat
pe Paul Goma, cetăţean român şi
membru al USR cu cotizaţia la zi şi
deţinător al indemnizaţiei de merit
acordate de conducerea actuală a USR?
Şi cine a iniţiat demersurile de primire?
În niciun caz conducerea în care Breban
a fost vicepreşedinte. Nicolae Breban
are un nou lapsus: cine l-a convins pe
disidentul Goma să scrie în 1977 un
reportaj despre „curăţenia” excepţională
a Bucureştiului de după cutremur
făcută de către Ceauşescu, deşi toţi
ştiam câţi oameni au rămas îngropaţi
sub maldărele de beton extrase în
grabă de buldozere? Şi din dispoziţia
cui l-a convins? Au fost şi alte constatări
aberante: că, în loc de democraţie,
am avea parte în anii din urmă de
dictaturi succesive; sau că legea
revistelor a fost adoptată fără a fi
consultată Academia (oare de ce s-o
fi consultat?); sau, în fine, că Humanitas
n-ar publica decât traduceri (aici,
bemol Aura Christi), de vreme ce
i-a refuzat lui Breban o carte ş.a.m.d.
Întreaga „dezbatere” moderată
de Octavian Hoandră s-a învârtit în
chip pernicios în jurul câtorva teme
şi personalităţi, aceleaşi de ani buni
pe lista neagră a lui Nicolae Breban,
tratate nu doar cu aroganţă, dar şi cu
agresivitate: Liiceanu, Patapievici,
Manolescu, USR, înecate toate în
declaraţii categorice şi sforăitoare.
Doar că atât de transparente, încât
se vedea cu ochiul liber şi se auzea
chiar şi de hipoacuzici ce se ascunde
dedesubt: răgetele unui leu rănit în
mândria lui de, cândva, rege al
animalelor. Asistat de miorlăiele unei
pisicuţe, pe numele ei literar Aura
Christi, şi cu obedienta încuviinţare
a moderatorului, care spunea candid:
„Aţi scris o carte foarte frumoasă,
domnule Breban, pe care n-am citit-o”.
Adăugând oximoronic: „Eu am citit
tot ce aţi scris”.
Eu cred, domnule Hoandră, că
n-aţi citit nimic de o bună bucată de
vreme. (N.M.)
Evenimente USR,
scurtă recapitulare
La începutul lunii mai a avut loc la
Arad Colocviul naţional al revistelor
literare, un eveniment despre care
revista noastră a scris. A urmat altă
reuniune literară importantă, Colocviul
romanului românesc, desfăşurat la Alba
Iulia. Festivalul „Tudor Arghezi” este
consemnat chiar în acest număr al
României literare. În perioada
26-28 mai, la Oradea, vor fi marcate
Zilele revistei Familia, printr-o masă
rotundă şi un maraton poetic dedicate
debutanţilor. Imediat după aceea, în
ziua de 31 mai, la Sala Media a Teatrului
Naţional din Bucureşti se vor decerna
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul
2015. Apoi, în ziua de 9 iunie, tot la
Alba Iulia, va avea loc ediţia a VI-a a
Galei poeziei române contemporane,
Lista lui Manolescu. În fine, între 7-10
iulie, la Neptun şi Mangalia, poeţi
reprezentativi din nouă filiale ale
USR se vor întâlni într-o nouă ediţie,
a VI-a, a Turnirului de poezie. Această
scurtă recapitulare a evenimentelor
culturale organizate sau girate de
Uniunea Scriitorilor arată cu limpezime
că această instituţie îşi îndeplineşte
misiunea faţă de literatura română
de astăzi, nu are nevoie de o aşa-zisă
reformă şi nici nu duce lipsă de proiecte,
cum a fost acuzată de editori şi de
alte grupuri interesate, dimpotrivă, este
o instituţie vie, care generează peste
tot în ţară o multitudine de proiecte
literare substanţiale, de anvergură.
