Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Cronicar

O lume second hand

Oricine priveşte o fotografie cu instantanee din Bucureştiul interbelic descoperă, cu mirare încântată, o lume care nu seamănă deloc cu lumea noastră: aceea era o lume de domni şi doamne, femeile purtau rochii elegante, pantofi cu toc şi pălării, bărbaţii erau îmbrăcaţi în costum, cu pălărie pe cap şi cravată la gât; pe atunci, chiar şi sătenii care apăreau în imagini aveau o anumită distincţie. Cei mai în vârstă dintre noi îşi amintesc că şi prin anii ’60, adică după ce regimul comunist se instalase binişor, lucrurile încă nu se stricaseră şi locuitorii Bucureştiului arătau a „capitalişti”, încă îşi mai păstrau aerul senioral. Iar astăzi, astăzi ce vedem? O populaţie care, majoritar, arată rău (feţe posomorâte, chiar abrutizate) şi se îmbracă oribil. Mai ales vara, în plin centrul oraşului, întâlneşti, de pildă, bărbaţi înveşmântaţi precar într-un soi de pantaloni scurţi ori mai degrabă chiloţi care nici prin casă nu sunt de purtat, cu tricouri strâmte care nu le cuprind pântecele revărsate, transpirate şi, pe piciorul gol, cu nişte papuci de plastic ordinar din care li se zăresc călcâiele neîngrijite, crăpate. Oamenii arată aproape toţi la fel, peste tot, în Bucureşti, ca şi în cine ştie ce târg amărât dintr-un fund de ţară: ponosiţi, îmbrăcaţi second hand, îţi dau sentimentul unei populaţii second hand. Ce s-a întâmplat cu noi, cum a început căderea şi cum de s-a ajuns până aici? Cert este că ţinuta vestimentară e doar o parte, e drept, imediat vizibilă, a unei degradări generale. Şi înfăţişarea oraşelor (nu ştii dacă te afli într-un cartier din Bucureşti sau la Giurgiu sau la Vaslui!) îţi lasă aceeaşi impresie: un univers second hand făcut din blocuri sărăcăcioase, stridente prin urâţenie. Iar toată această urâţenie la vedere este de fapt efectul unei urâţenii invizibile, urâţenia lăuntrică dată de lipsa de educaţie, de lipsa unui adevărat cod de valori şi de primitivismul care a cucerit minţile atâtora dintre noi.


Titluri noi, promiţătoare

Toamna ne aduce o sumedenie de titluri promiţătoare: Leul albastru (Editura Academiei Române), un elegant volum omagial D.R. Popescu la sărbătorirea celor optzeci de ani pe care i-a împlinit marele scriitor;MJM (Editura Polirom), un „roman” al ultimului Caragiale, Mateiu, semnat de Ion Iovan; Celălalt Simion (Editura Polirom), o revenire a lui de Petru Cimpoeşu cu o construcţie epică, „o poveste de un umor necruţător”, după cum ne anunţă editura; La taină cu diavolul (Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului) de Radu Ciuceanu, spovedania unui om trecut prin temniţele comunismului; Şcoala memoriei 2014 (Editura Fundaţiei Academia Civică), prelegeri şi discuţii de la a XVII-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet, iulie, 2014, colecţie îngrijită de Romulus Rusan; Istorie vie (Editura Ramuri), convorbiri cu Florentza Georgetta Marincu realizate de Ion Jianu, însoţite de un dublu cuvânt înainte sub semnătura lui Ovidiu Ghidirmic şi a lui Dan Mischianu; Cartea poemelor mele nescrise (Editura Cartea Românească), volum care ni-l aduce în atenţie pe Varujan Vosganian în postura de poet; Puţin sub linie (Editura Cartea Românească), o nouă culegere de versuri avându-l autor pe Robert Şerban; Sesiunea de toamnă. Jurnal (Editura Cartea Românească) de Eugen Negrici, un volum care ni-l arată pe reputatul critic literar la ora memoriilor; Dicţionarul mărunţişurilor (Editura Baroque Books & Arts), o frumoasă carte, a treia, a colegei noastre Simona Vasilache. Aşadar, toamna este şi bogată, şi darnică, trebuie doar să lăsăm deoparte „mărunţişurile” (ca să împrumutăm din ultimul titlu acest cuvânt atât de potrivit aici) care ne ocupă inutil viaţa şi să ne punem pe citit.


Apariţie lunară

VIAŢA ROMÂ- NEASCĂ şi-a schimbat ritmul de apariţie (în loc de numere duble, la două luni, cu un număr sporit de pagini, avem acum numere lunare, cu 128 de pagini) şi, prin aceasta, felul cum îşi structurează conţinutul (în principal, textele publicate, inclusiv cronicile, sunt mai scurte). Nu e rău, trebuie doar să ne obişnuim. În numărul discutat aici (nr. 8), revista Uniunii Scriitorilor marchează trei aniversări importante puse sub un generic inspirat Trei „optzecişti” (e vorba de vârsta celor trei scriitori, iar nu de apartenenţa lor la generaţia ’80, după anul debutului): George Bălăiţă (evocare de Mihaela-Adelina Chisăr- Viziru), Ion Gheorghe (evocare de Gheorghe Postelnicu) şi D.R. Popescu (evocare de Daniel Cristea-Enache). Alte puncte de interes din sumar: centenarul Gellu Naum (un eseu de Sebastian Reichmann, cu afinităţi cunoscute pentru lirica poetului omagiat), poemul invitat de Ioan Es. Pop, un text de istorie literară despre Horia Stamatu de Florin Manolescu, eseuri de Ilina Gregori (despre Matila Ghyka) şi Radu Cernătescu (despre „un kabbalist uitat”, Isac Brucăr), ca şi cronicile literare semnate de Gheorghe Grigurcu, Irina Petraş, Viorica Răduţă, Tudorel Urian.


Din sumar

APOSTROF nr 9 se deschide cu un editorial atipic al Martei Petreu, intitulat Un telescop Hubble în variantă românească ( îi lăsăm pe cititorii revistei să descopere semnificaţia titlului). Putem citi proză de Gabriela Adameşteanu şi Florence Noiville (în prezentarea şi traducerea Floricăi Ciodaru-Courriol), un interviu cu Xavier Montaliu Pauli, un fragment din Cartea a II-a a Abisului luminat de Nicolae Balotă, o epistolă din Torino de la George Neagoe şi prima parte dintr-un eseu de Gelu Ionescu, cu titlul Figuranţii; de asemenea, sunt de reţinut comentariul lui Al. Săndulescu despre prima versiune integrală (recent apărută şi datorată unei specialiste în teoria folclorului, Viorica Nişcov) a cărţii din 1861 a lui Richard Kunisch, cu titlul Bucureşti şi Stambul. Schiţe din Ungaria, România şi Turcia, dialogul cu filosoful Aldo Masullo al lui Ciprian Vălcan şi un amplu articol polemic de Mircea Popa intitulat Teodor Tanco – la vânătoare de „sfinţi” şi „securişti”.


A nu înţelege perspectiva celuilalt

Margaret Macmillan, autoarea volumului Războiul care a pus capăt păcii. Drumul spre 1914, apărut la Editura Trei, în traducerea Smarandei Câmpeanu, s-a aflat în ţara noastră, participând la o dezbatere despre Primul Război Mondial. Cu acest prilej, i-a acordat un interviu lui Octavian Manea, pentru revista 22 (nr. 39). Dialogul este de citit, căci conţine o analiză serioasă a momentului 1914, din care putem învăţa câte ceva folositor şi privitor la conflictele vremurilor noastre. Un exemplu: întrebată dacă „pot fi aplanate aceste frici structurale care apar pe fondul marilor dezechilibre sistemice”, profesoara de istorie de la Oxford răspunde: „Fricile pot fi gestionate prin negocieri şi diplomaţie, dacă cei doi actori sunt dispuşi la concesii. Este exemplul relaţiilor dintre SUA şi Anglia de dinainte de 1900, când ambele puteri se ciocneau în zona Caraibelor. Mai există un element care contează: capacitatea de a înţelege perspectiva celuilalt. Aici este o problemă. În 1914, liderii marilor puteri încetaseră să mai înţeleagă perspectiva celuilalt şi începuseră să gândească în scenarii. Toate evenimentele hrăneau tiparul deja existent în mintea lor.” Incapacitatea de a înţelege perspectiva celuilalt stă la temeiul multor conflicte, nu doar a celor planetare, ci şi a celor mici, umane, astăzi şi totdeauna.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara