Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de poezie:
O poetică a delicateţii de Luminiţa Corneanu


Vasile Dan,
întâmplări crepusculare şi alte poeme,
Colecţia Opera Omnia – poezie contemporană,
Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, 189 p.

Poetul Vasile Dan este un delicat; la el, sugestia şi aluzia sunt mijloacele de expresie predilecte, prin care reuşeşte să transmită senzaţii interioare şi abia prin acestea, să construiască situaţii poetice. Iată cum începe poemul Vizită: acasă: „Îndepărtezi cu un gest mirosul acela dulceag/ de lucruri gracile, uitate în odaia părăsită de cine ştie când,/ printr-o deschidere nervoasă a ferestrei înguste/ pe care atârnă în uşoare volute pânza/ fină, umedă, lipicioasă ţesută în voie anume acolo/ care-ţi rămân pe mâini când o atingi strălucind/ în irizarea voioasă a luminii ce pătrunde înăuntru/ nesăţioasă/ după ce, fără speranţă, zi de zi, a încercat zadarnic/ să învingă clarobscuritatea aceea interioară/ ce părea pe veci ocrotită de geamlîcurile mate de umezeală”.
În altă parte, iubirea dintre un bărbat şi o femeie (dar aceasta nu este decât o posibilă lectură) este sugerată astfel: „Încă o dată: nu se făcuse chiar ziuă. Interogaţia, atât de devreme/ exact de la punctul în care, în noapte, târziu, ai adormit./ Se vede: în tot acest timp, ea, insinuoasă, maternă te-a învelit/ bine în scutec ca pe-un fiu. (...) // Cuvintele într-o sintaxă eliptică./ Respiraţia, precipitată la început, se îmblânzeşte,/ devine rară, ca după îndelungi scufundări./ În sfârşit, cu un ultim efort, şi răspunsul.”
Volumul întâmplări crepusculare şi alte poeme este o selecţie din volumele anterioare ale lui Vasile Dan, începând cu acela care dă titlul antologiei (publicat iniţial în 1984) şi până la Carte vie (din 2003). Oricâte schimbări s-ar fi produs în expresia poetică a autorului de-a lungul celor două decenii pe care le acoperă volumul, o constantă a rămas tocmai forţa sugestiei despre care aminteam mai sus, ca şi capacitatea de a scrie texte poetice încărcate de sensuri, din care tot timpul scapă, precum limbile unei flăcări, noi posibile semnificaţii. Poezie „fără rest” nu o să întâlnim la Vasile Dan; lui îi ajung doar două versuri pentru a transmite cititorului frisonul său în faţa realităţii şi pentru a lansa o provocare: „pădurea, hoaţă, pîndea casa. Fremăta./ casa neclintită în spaimă” (munte la colibiţa). În altă parte, în versuri aproape sibilinice, el reuşeşte să creeze o situaţie poetică atât de cuprinzătoare, că te poate duce cu gândul la orice, însă ceea ce este sigur e senzaţia de teamă difuză şi poate de speranţă în final pe care acest cadru atât de general le transmite: „Era o stradă dreaptă,/ nesfîrşit de dreaptă şi de pustie./ Era dimineaţă,/ era dup-amiază,/ era crepuscul./ Deasupra străzii,/ peste ea,/ în mijlocul ei,/ posedând-o absolut,/ apropiindu-se/ o uriaşă pasăre neagră.// Şi acolo/ un cântec subţire/ jos/ în canal.”
Lumea poetică a lui Vasile Dan e una plină de mistere, pe care poetul le dezvăluie doar la câte-un colţ; dar universul este unul coerent, un cosmos vegheat de sus de un Dumnezeu la fel de discret: „Dumnezeu se întoarce puţin spre tine/ îţi şterge faţa în treacăt”.
Înainte de a încheia, ies puţin din subiect pentru câteva consideraţii despre ediţia în sine. Am trecut sub tăcere de multe ori, din respect pentru autor, stângăciile de editare ale multor cărţi apărute adesea la case mari, la case din ce în ce mai mari, odată cu trecerea timpului. Mă uit pe pagina de gardă a volumului editat de Tipo Moldova şi constat că nici un corector nu a lucrat această carte. Corectura a devenit, se pare, în editurile din ţara noastră, o ocupaţie de care te poţi dispensa cu uşurinţă. Nu şi când într-o carte de nici două sute de pagini apar zeci de greşeli de redactare, de punctuaţie şi chiar de ortografie. Cărţile, indiferent de profilul lor, ar trebui să fie pentru cititori modele de limbă română corectă. Repet, nu este Tipo Moldova un caz singular, dimpotrivă. Tocmai de aceea mi se pare că nu mai putem să trecem sub tăcere felul în care se publică în România cărţile: este o realitate care spune foarte multe despre locul în care ne aflăm noi, ca societate, ca naţie. Nu în cele din urmă, deserviciul făcut autorului de o editură neglijentă este totdeauna imens.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara