George Agafiţei. Nu am înţeles dacă
textul trimis reprezintă o încercare
de text literar sau un mesaj adresat
redacţiei acestei reviste sau, eventual,
mie personal. Oricum ar fi, ceea ce
m-a supărat este că textul e scris la
persoana întîi plural. Ca şi cum ar fi
de la sine înţeles că „noi” toţi ne asumăm
aceste fraze confuze şi acţiunile descrise
de ele. Întocmim zilnic liste interminabile
cu nenumăraţii factori ce ne complică
şi ne încîlcesc gîndirea, prăbuşind-o
mereu în ilogic, doar pentru a ne scuza
greşelile şi a uita că ceea ce este important
nu se regăseşte în acumulare, ci în forţa
şi continuitatea sentimentului ce ne
defineşte ca eu-ri neidentice, şi anume
iubirea. Vă aflaţi, ca şi alţi corespondenţi
ai acestei rubrici, motiv pentru care vă
şi răspund, în eroare. De pildă eu nu
întocmesc zilnic liste interminabile
cu nenumăraţii factori. Gîndirea mea
nu e încîlcită şi nici prăbuşită în
ilogic. Nici a mea, nici a cititorilor noştri.
Dacă simţiţi nevoia să vă „scuzaţi
greşelile” şi gîndiţi încîlcit, e numai şi
numai treaba dvs. Asumaţi-vă aberaţiile
pe care le scrieţi şi vorbiţi exclusiv în
numele dvs, nu al altora, pe care nici
nu-i cunoaşteţi. Răspuns valabil pentru
mai mulţi autori care vor să se legitimeze
prin alţii, vorbind la plural.
Dumitru Tzui. Cam bizar
pseudonimul dvs. Ca şi întrebare
ce mi-aţi adresat: Vreau să vă întreb
dacă prin intermediul dumnevoastră
am posibilitatea de-ami (sic!) publica
ceva din versurile proprii? Dacă
da, atunci care-i procedura? „Procedura”
cuprinde mai mulţi paşi. Prima e să
deveniţi un familiar al gramaticii
limbii române. Al doilea este să scrieţi
poezii publicabile. Al treilea e să le
trimiteţi redacţiei (sau „poştei” sale,
pe adresa de mai jos). Cît timp nu
trimiteţi niciun text poetic spre
evaluare, sigur nu veţi avea posibilitatea
să publicaţi. Iar dacă trimiteţi, aţi
publica numai dacă textele ar avea
valoare. Aştept cu interes.
Liuba Barashkova. Poeziile trimise
nu sînt tocmai rele. Totuşi, faptul că
nu stăpîniţi prozodia clasică şi vă
încăpăţînaţi s-o folosiţi vă dezavantajează,
precum pe cineva care poartă o haină
mult prea largă. Decît să rimaţi deschideînchide
sau dimineaţă-verdeaţă, mai
bine renunţaţi complet. Din această
inadecvare, un poem care putea fi
reuşit, sună rău. Iar titlul său, Aş vrea,
ţine de o altă vîrstă poetică. Şi-aş vrea
să fie iarăşi 5 de dimineaţă/ grădina
să mustească de verdeaţă/ să stăm
ascunşi sub pături de-ntuneric/să îţi
privesc cum doarme ochiul sferic/ sub
pleoapa caldă îmbătată de un vis/
rostogolit din ceruri în abis / –ul trupului
tău alb precum o ceaţă/ trezindu-se
din somn, de dimineaţă/ şi-n irisul ce
în lentoare se deschide/ să simt
cum viaţa-n tine mi se-nchide. Trebuie
să înţelegeţi clar: îngheţată nu rimează
cu … zăpadă. Doar, poate, meteorologic!
– Mă mai iubeşti?, te-ntreb frumos./
– De sus în jos!, răspunzi lăptos / Şi
mă topesc ca o-ngheţată/ Cetate albă
de zăpadă. Cu sau fără de rime, unele
„viziuni” sînt cu totul elucubrante.
Dacă vedeţi „cîrca (deci spinarea)
de năpîrcă” „pufoasă (şi) albă” şi călărită
de o lebădă, e posibil să aveţi o percepţie
cu totul originală asupra lumii celor
care nu cuvîntă: O lebădă mergând
în cârcă/ Stufoasă albă de năpârcă.
Dacă vă iubiţi (fie şi de sus în jos)
fiţi exigentă cu dvs. înşivă!
Daniel Radu. Proza trimisă e scurtă,
ca încadrare în gen. Dar e prea lungă
pentru ce are de spus. Un tip vrea
să se sinucidă, din motive cu totul
neclare, aruncîndu-se de pe un pod.
Apare un necunoscut, un fel de înger
păzitor şi îl determină să renunţe.
Totul se produce printr-o convorbire
dezlînată şi plictisitoare, vagă, din
care nu înţelegem nimic despre cei
doi şi despre motivaţiile lor. Pricepem
doar că şi salvatorul a vrut să se sinucidă
prin azvîrlire în gol şi a fost salvat
de un porumbel care avea un mesaj
legat de pun picior. Personajele vorbesc
cu totul nefiresc, ca în piesele TV
teziste, de dinanite de 1989: Dacă
n-aş fi un romantic şi nu aş privi
fermecat spectacolul cerului plin cu
stele, cum e cel din noaptea asta
mirobolantă, nu cred că te-aş fi văzut.
Ori vă luaţi în serios şi evitaţi asemenea
„ciubuce”, or vă lăsaţi.
Aştept în continuare textele şi
opiniile dvs. numai la adresa e-mail:
posta.romlit@gmail.com
