Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cartea Straina:
O hagiografie modernă de Andreea Deciu


Începută la sfîrşitul anului 1997, colecţia "A Treia Europă" a Editurii Polirom a acumulat deja un număr mare de cărţi importante, care prezintă cititorului un spaţiu cultural familiar ca aer şi totuşi exotic, apropiat dar cu toate acestea prea puţin cunoscut în detaliile sale fascinante. În seria intitulată "Seminar" a acestei colecţii urmează să apară, după cum ne anunţă editorii, dezbateri pe teme de interes larg, cultural, istoric, socio-politic cu specialişti în domeniul Europei Centrale, invitaţi de Fundaţia "A Treia Europă". Astfel prezentată, noua serie poate părea mai degrabă scorţoasă, doctă şi pretenţioasă, dacă prima carte lansată, dialoguri cu Michael Henry Heim, nu ar infirma total asemenea impresii/temeri. Un Babel fericit este un seminar în sensul antic-filozofic al termenului: o întîlnire între prieteni, pe străzile Timişoarei sau pe malul lacului Surduc, într-un sătuc bănăţean paşnic, o sporovăială fermecătoare între profesorul american, Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu şi cinci tineri talentaţi, Daciana şi Doru Branea, Sorin Tomuţa, Ioana Copil-Popovici şi Marius Lazurca. Cei opt, ca să le spun aşa, vorbesc despre orice, cu vervă, sclipitoare inteligenţă şi entuziasm: românii întreabă, Michael Heim răspunde. Dialogul lasă însă uneori loc pentru monolog, al fiecăruia (mai puţin Heim), notaţii de jurnal, reflecţii-evocări, ca într-o piesă de teatru în care din cînd în cînd unul dintre personaje rămîne singur pe scenă, şi abia atunci, auzindu-i doar lui gîndurile, îi înţelegi mai bine şi pe ceilalţi.
Am citit această carte pe nerăsuflate, rîzînd, înduioşîndu-mă, concentrîndu-mă, protestînd: într-un cuvînt, am intrat în lumea ei fără să am timp a mă întreba de ce consimt atît de uşor la invitaţie. Poate pentru că unii dintre autori fiindu-mi cunoscuţi mi se părea că îi aud şi că-i văd, că disting particularităţile vocii lor, că înţeleg resorturile mai adînci ale unei întrebări, tristeţea sau bucuria pe care le va fi lăsat un răspuns. Deşi mai curînd cred că oricare cititor ar reacţiona la fel la lectura acestei cărţi: se va simţi inclus în atmosfera ei, va deveni unul dintre aceşti prieteni, se va trezi întrerupîndu-i, mental, pe unul sau altul, ca să dea curs propriilor sale gînduri. Meritul uriaş al cărţii Un Babel fericit este că e vie. Atît de vitală şi vivace încît te molipseşte cumva de verva ei, o închizi energizat şi deopotrivă puţin obosit, ca după o lungă conversaţie la telefon.
Michael Henry Heim este personajul central al cărţii, partenerul de dialog de care trag toţi ceilalţi, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat în contrast cu reacţiile lor, de uluire, tulburare, euforie. Mike, cum îi spun simplu, la rugămintea lui, este şeful departamentului de slavistică de la University of California, Los Angeles, specialist cu recunoaştere internaţională în limbile şi literaturile Europei Centrale şi de Răsărit. Pe lîngă limbile de largă circulaţie - franceza, germana sau spaniola, Michael Heim vorbeşte toate limbile din zona central şi est-europeană, româna fiind ultima pe lista sa de achiziţionări lingvistice. Traducătorul lui Kundera în engleză, dar şi al lui Havel ori Danilo Kis, Heim este un om de o modestie aproape neverosimilă, cu o pasiune pentru cultură complet ne-americană (ar spune toate prejudecăţile noastre de europeni) şi cu o vocaţie a muncii, în sensul cel mai nobil al cuvîntului, care face pe oricine altcineva să pară că trîndăveşte. Întrebat fiind, la un moment dat, de ce nu îşi scrie propria sa literatură, pentru care în mod evident ar avea talent şi pricepere din belşug, cum arată acest volum, Heim răspunde simplu că nu are timp, pentru că sînt prea multe capodopere care aşteaptă încă să fie traduse.
Asaltat de partenerii săi de discuţie, Michael Heim construieşte un colage fascinant compus din naraţiuni personale (cu personaje memorabile, precum bunicii săi unguri, tatăl, patiser celebru între războaie, cu şcoala făcută la Viena, mama, o femeie frumoasă şi inteligentă, pasionată ca şi fiul ei de literatură, dar care nu ajunge să se împlinească profesional deoarece trăieşte într-o lume care domesticeşte femeile, America jumătăţii de secol), evocări ale personalităţilor pe care le-a cunoscut (Hrabal, Roman Jakobson, Danilo Kis), comentarii despre America de azi, mini-excursuri docte dar colorate cu sfaturi practice în istoria literaturii, prognoze de analist politic, constatări de sociolog şi antropolog. Întru totul, un personaj fabulos pe care te simţi ispitit să-l atingi o clipă, spre a te convinge, parcă, de realitatea existenţei sale. Ca să-l parafrazez pe Marius Lazurca, Heim pune seriozitate în subiectele cele mai anodine, are o "grijă a detaliului şi o minuţie cumpănită" care dau consistenţă remarcabilă frînturilor de povestiri-evocări-comentarii, îndeobşte sortite inevitabil unei sorţi de efermeridă intelectuale, superficiale şi simplificatoare.
Deşi conversaţia dintre cei şapte (opt, de fapt, cînd intervine şi Mircea Mihăieş) pare să curgă neîntrerupt, efectul e strict retoric. Discuţia s-a purtat în locuri şi zile distincte, şi ea apare în carte segmentată în capitole şi subcapitole. Fiecare dintre aceste capitole e prefaţat de unul dintre partenerii la dialog, Adriana Babeţi, Doru Branea, Daciana Branea, Marius Lazurca, Sorin Tomuţa şi Cornel Ungureanu. Din prefeţe se construieşte încă un Michael Heim, dublîndu-l pe cel care vorbeşte şi poate fi auzit de cititor, dar în sens confirmator, încît ai sentimentul că îl redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat şi mai grozav decît pînă atunci.
Fireşte, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar foloseşte sintagma), iar cei adunaţi în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecaţi şi îndrăgostiţi de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat şi perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefeţelor şi dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea Adrianei Babeţi, care l-a cunoscut pe Heim în anul 1992, în Statele Unite, într-un decor fabulos cu zgîrie-nori şi super staruri (Susan Sontag) şi se încheie cu reflecţiile lui Cornel Ungureanu, născut în acelaşi an ca şi Heim, dar într-un sat bănăţean. E o construcţie cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, şi fără îndoială conştientă: între feericul de fantasmă din primele pagini şi luciditatea austeră şi uşor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul cărţii, aşa cum e el: fantastic, dar totuşi real. Faptul că un asemenea om există îi face euforici pe partenerii săi de conversaţie. Cum altfel ar putea fi?
Michael Heim, Un Babel fericit, volum coordonat de Daciana Branea şi Ioana Copil-Popovici, Editura Polirom, Iaşi 1999, 212 pagini, preţ nemenţionat.