Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Dreptul la replica:
O ediţie neconcludentă? de Mircea Handoca


Dl Z. Ornea a publicat în România literară în ultimii nouă ani 11[unsprezece] cronici [circa o sută de pagini dactilografiate] despre activitatea mea de "eliadist". Mi-e jenă să reproduc elogiile şi superlativele D-sale. E drept că, din când în când, mai apărea câte o "înţepătură", o obiecţie, o altă opinie decât a mea. E firesc, e normal!
În nr. 17 al revistei (3-9 mai 2000) citesc cronica O ediţie neconcludentă. Recenzia "analizează" volumul Dosarul Eliade ş1928-1944ţ. Cu cărţile pe masă, Cuvânt înainte şi culegere de texte de Mircea Handoca, Ed. Curtea Veche, 1999. Este vorba de o antologie, proiectată în 20 de volume, reproducând opiniile pro şi contra.
Articolul D-lui Ornea se referă în exclusivitate la Jurnalul lui Mihail Sebastian, reluând, cred că pentru a zecea oară (nu exagerez - o pot dovedi!) aceleaşi acuze de legionarism aduse lui Eliade.
Dar volumul meu "neconcludent" nu este consacrat doar opiniilor laudative şi denigratoare ale autorului Stelei fără nume. Am reprodus in extenso articolele, eseurile şi studiile lui E. Lovinescu şRomancierul "generaţiei" saleţ, G. Călinescu şSolilocvii, Şantier, Huliganii, Domnişoara Christina, Anul literar 1936 şi capitolul Mircea Eliade din Istoria literaturii române de la origini până în prezentţ, Ion Biberi, Bazil Munteanu, Pompiliu Constantinescu şIsabel, Solilocvii, Maitreyi, Anul literar 1933, Întoarcerea din rai, Lumina ce se stinge, India, Oceanografie, Şantier, Huliganii, Domnişoara Christina, Şarpeleţ.
Am făcut bine? Am greşit? Nu am reprodus corect? Am lăsat deoparte aspecte esenţiale? Mister! Dl Ornea ştie una şi bună: Jurnalul lui Sebastian şi legionarismul lui Eliade. Altceva nu-l interesează. Nici măcar nu sunt menţionate numele celorlalţi critici şi istorici literari din antologia mea. Îi consideră minori? Să revin la Sebastian şi Eliade. Dl Ornea e contrariat şi iritat că am "cutezanţa" să-mi subintitulez volumul Cu cărţile pe masă. De ce? Ocolesc sau neg vreo "probă"? Există vreun text anti- Eliade necitat de mine? Am omis vreun rând acuzator din Jurnalul lui Sebastian?
Sunt de acord cu distinsul meu interlocutor într-o singură privinţă: necesitatea stringentă ca toate articolele "legionare" ale lui Eliade să fie tipărite neîntârziat. Îl asigur pe Dl Z. Ornea că le am transcrise şi că am expediat aceste texte unei publicaţii care pregăteşte un număr special consacrat lui Mircea Eliade.
Dar pentru numele lui Dumnezeu! Locul acestor articole nu era în al doilea volum al antologiei.
Nu înţeleg de ce recenzentul nu e de acord cu afirmaţia mea: "Trebuie să fim prudenţi în folosirea memorialisticii ca principală sursă documentară. Pentru a ne convinge de autenticitatea unor date, situaţii, întâmplări, jurnalele (atât al lui Sebastian cât şi al lui Eliade) trebuie să fie coroborate cu documentul autentic de epocă". Aş pune această frază drept epigraf al viitorului meu volum (şi i-aş recomanda şi D-lui Z. Ornea să mă imite).
De ce D-sa omite "documentele de epocă verificatoare" prezentate în culegerea mea. De pildă, nici nu aduce în discuţie scrisorile lui Sebastian către Eliade (ultimele datate 25 iulie 1936 şi 14 septembrie 1937), atât de afectuoase şi tandre, în contrast izbitor cu vehemenţa din Jurnal. De ce nu aminteşte Dl Ornea despre aceasta?
Printre textele reproduse de mine se află şi ineditele: Memoriul Ninei Eliade către Ministrul de Interne şi cel către Carol al II-lea, din iulie 1938. Nu sunt documente de epocă? De ce "procurorul" se preface că nu le-a văzut?
Sunt acuzat că în 1992 am scris "un fel de monografie ratată despre crâmpeie din viaţa şi opera lui Eliade". De ce nu şi-a spus opinia atunci, combătându-i pe cei 12 recenzenţi care aveau o părere antitetică celei a D-sale. Dl Ornea nu demonstrează şi nici măcar nu menţionează carenţele celor 450 de pagini ale cărţii mele. Îndrăznesc să-i semnalez câteva din erorile şi confuziile cronicii D-sale.
Mai întâi câteva date inexacte. Scrie Dl Ornea: Eliade "la moartea surorii sale Corina"... Să fim serioşi! Mai întâi a murit Eliade (23 aprilie 1986) şi trei ani după aceea, sora sa.
"Eliade a fost din 1927 colaborator al Cuvântului"... Sunt nevoit din nou să-l corectez: Colaborarea la acest ziar a început în 1926. Dacă Dl Ornea nu s-ar fi bazat pe memorie, ar fi putut verifica în volumul I al Bibliografiei mele. Ar fi descoperit 34 de eseuri apărute în acest ziar în 1926.
Antologia mea reproduce "cronicile publicate de cei doi şEliade şi Sebastianţ înainte de iunie 1936" - scrie recenzentul. Dar eu am transcris şi ampla recenzie a lui Sebastian la Domnişoara Christina, apărută în nr. 2 din februarie 1937 în Revista Fundaţiilor Regale (cf. pp. 83-89).
Articolul "legionar" al lui Eliade din 12 ianuarie 1938 nu există. În ziua respectivă nici nu a apărut săptămânalul Vremea şi lucrul acesta poate fi verificat de oricine. În grabă probabil, a fost copiată greşit o cifră. Nu-i prea grav! În Culpa fericită, colegul D-sale, în urmă cu nouă ani, a făcut mult mai multe confuzii de date şi titluri.