Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Învingători şi/sau învinşi de Tudorel Urian

Istorisirile Signorei Sisi este, poate surprinzător pentru unii, doar cel de-al doilea roman publicat de Constantin Ţoiu în cei şaisprezece ani duşi de la prăbuşirea regimului comunist şi cel de-al şaselea din creaţia octogenarului scriitor. Spun aceasta pentru că, printre prozatorii români de azi, Constantin }oiu are reputaţia unui clasic al genului şi mulţi îşi închipuie că opera sa este foarte întinsă. Or, este limpede că nu prolificitatea este calitatea de căpătâi a scriitorului. De la Galeria cu viţă sălbatică încoace, mai toţi criticii au atras atenţia asupra armoniei construcţiei, rafinamentului stilistic şi forţei epice a romanelor lui Constantin Ţoiu. Puse cap la cap, cele două constatări sugerează faptul că autorul îşi elaborează îndelung romanele, lucrează ani de zile la şlefuirea frazelor, până când manuscrisul încredinţat tiparului ajunge la forma convenabilă. Toate cărţile lui Constantin Ţoiu, fie că este vorba de romane sau de scrieri memorialistice, au soliditatea lucrului bine făcut. Armonia frazei este impecabilă, referinţele culturale foarte subtile, rod al frecventării cu asiduitate a operelor anticilor (nu lipsesc substanţialele citate în limba latină), dar şi al sălilor de expoziţie, se topesc firesc în substanţa romanelor sale, argumentarea ideilor este bine articulată, personajele au consistenţă şi identităţi ferme. Totul se scaldă în apele liniştite ale unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepţie de la regulă.

Miza noului roman al lui Constantin Ţoiu este una cu totul specială, în contextul operei prozatorului. Cartea este o inedită cronică a unui secol de istorie românească (acţiunea se referă la o perioadă cuprinsă între Primul Război Mondial şi perioada tranziţiei de după căderea regimului comunist), văzută prin ochii unei femei din marea aristocraţie, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentaţia cititorului e aceea de a vedea în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relaţia acestor personaje cu personalităţile istorice apărute în roman cu numele lor reale şi, mai ales, din faptele şi destinul lor la scara istoriei româneşti, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai veche sau mai recentă. Cum, însă, autorul precizează, chiar pe prima pagină, că "faptele şi întâmplările acestei cărţi sunt imaginare", nu ne rămâne decât să îi respectăm voinţa şi să le luăm ca atare, chiar dacă unele similitudini cu destine reale sar în ochi.

Inevitabil, în centrul "istorisirilor" legate de existenţa Signorei Sisi stau cele două totalitarisme ale secolului XX, care au distrus vieţile mai multor generaţii de români. Constantin Ţoiu se străduieşte să vadă lucrurile cu deplină luciditate, să reconstituie solul pe care au apărut şi s-au dezvoltat comunismul şi Garda de Fier, să identifice combinaţia de idealism (al unora), cinism (al altora), retorică avântată şi nevoie de justiţie socială care a dus, de-a lungul unui secol, la "orbirea" atâtor generaţii de români şi la atâta suferinţă. Autorul tratează subiecte atât de delicate cu totala lipsă de patimă şi eleganţa unei aristocrate care încearcă să înţeleagă cum a fost posibil. Chiar dacă a avut de suferit şi de pe urma mişcării legionare şi de pe urma comunismului, protagonista romanului face eforturi pentru a judeca fără prejudecăţi specificul celor două totalitarisme. De altfel, existenţa lui Sisi se află sub semnul iubirii pentru soţul său Dinu Cărăuţeanu, fost student al lui Nae Ionescu şi admirator al căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, mort în temniţele comuniste, în anii terorii roşii şi al prieteniei pentru colegul acestuia, avocatul evreu Schechter, însurat cu o româncă din Maramureş, om pătruns de idealurile comuniste, dar şi protector discret al protagonistei în timpul terorii declanşate de comunişti la începutul anilor '50. După moartea avocatului în urma unui cancer (în anul 1975), rolul de protector al Signorei Sisi este preluat de fiul acestuia, Ionuţ. Această situare a eroinei sale îi permite autorului să pună în evidenţă argumentele şi contraargumentele fiecăreia dintre părţi, nuanţele cele mai discrete capabile să justifice aderenţa unor oameni inteligenţi, cu mintea deschisă, la unul sau altul dintre cele două totalitarisme ale veacului trecut. De altfel ambii colegi de barou aflaţi în câmpuri ideologice diametral opuse sunt nişte idealişti, convinşi de justeţea căii pe care au ales-o. Mai presus de spirala violenţelor care se dezvolta chiar sub ochii lor, cei doi prieteni îşi confruntau argumentele sub arbitrajul elegant al lui Sisi într-un fel de joc de societate care nu era lipsit de diversiuni şi în care zvonurile jucau un rol cît se poate de important: "...Astfel că le spusese (Schechter), tam-nesam, că Ana Pauker primise misiunea de la Moscova să tatoneze Mişcarea în vederea unei înţelegeri... Dinu habar n-avea. Era o bombă. La început crezuse că era vorba de o capcană comunistă, în care Schechter nimerise fără să-şi dea seama - nici un moment nu l-ar fi bănuit de rea-credinţă. Dar, cum să se întâmple una ca asta... Lui Cărăuţeanu i se părea o absurditate. Treptat, (...) dăduse crezare secretului, indispus că el, tocmai el, care era una din mâinile drepte ale celui căruia i se spunea căpitanul ..., habar nu avea." (p. 69)

Martoră a confruntărilor de idei dintre Dinu şi Schechter, Sisi îşi formulează propriile sale teorii în legătură cu antisemitismul interbelic şi Garda de Fier. Ele sunt prezentate într-un interviu acordat Televiziunii italiene cu ocazia unei vizite la Roma făcute în anii '80, la invitaţia cumnatei sale. Deloc atentă la ceea ce astăzi se înţelege prin sintagma political corectness, bătrâna aristocrată expune un punct de vedere foarte nuanţat, cu seninătatea celui care nu mai are nimic de pierdut. Chiar dacă nu a fost niciodată atrasă de ideologia şi, mai ales, de metodele mişcării legionare, ea înţelege perfect mecansimul prin care foarte mulţi tineri, unii extrem de inteligenţi, au căzut în mrejele ei: "Eu nu am avut nici o putere sau chemare în această direcţie. Am constatat, am comunicat opiniile mele între intimi, i-am prevenit, într-un fel. Nu ascund însă că m-a atras sinceritatea... da, sinceritatea acestei mişcări, într-o ţară total coruptă. Mai întîi de turci, apoi de fanarioţi, de politicienii români veroşi de după... Iată, îmi spuneam, o generaţie care încearcă să vindece acest neam urgisit de tarele sale psihice, naţionale, de balcanismul corupt..." (p. 188). Cel puţin la fel de lucidă este Sisi şi atunci când analizează sistemul instaurat după război de trupele sovietice. Imaginea metaforică pe care o propune este cât se poate de relevantă pentru climatul din perioada comunistă, pe care, cei care l-au cunoscut, îl au încă în amintire: "Ca o închisoare, cu învoiri libere duminica şi cu pachete, cu vorbitor în spirit, însă rămase ferecate uşile, ca altădată, din obişnuinţă (...) cu uşile celulelor deschise pe jumătate, dar cu gardienii la post" (p. 190).

Istorisirile Signorei Sisi este un roman (cu cheie?), dar şi un foarte incitant eseu despre ultimul secol de istorie românească. O perioadă pe care autorul a cunoscut-o prin prisma experienţei sale din cei 85 de ani de viaţă şi din relatările unor martori oculari din vremea tinereţii sale. Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Brătianu, I.G. Duca, generalul Ion Antonescu, Ana Pauker sunt numai câteva dintre personalităţile care au marcat viaţa politică de la noi în secolul XX. Autorul aduce mărturii importante legate de toţi aceştia (impresionantă este descrierea scenei asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu) sau le pune personalităţile într-o nouă lumină prin aducerea de noi mărturii sau prin reinterpretarea unor fapte mai mult sau mai puţin cunoscute. în plus, în anumite situaţii, autorul nu ezită să se avânte pe teritoriul imponderabil dar atât de fascinant al istoriei contrafactuale.

Romanul Istorisirile Signorei Sisi prilejuieşte bucuria unei mult aşteptate noi întâlniri cu unul dintre maeştrii incontestabili ai romanului românesc postbelic.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara