Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Nume de statui de Rodica Zafiu

Am mai trecut în revistă, în această rubrică („Toponimie urbană”, în România literară, nr. 37, 21–27 septembrie 2005), denumirile glumeţe date de bucureş teni diferitelor monumente publice din oraşul lor.

Într-o lungă tradiţie, care a produs pe la sfârşitul secolului al XIX-lea denumirea chibritul lui Pache (pentru monumentul Independenţei din faţa Ateneului) şi cu decenii în urmă piatra crăcănată (pentru Arcul de Triumf), s-au impus în ultimii ani mai alesnasturele sau biscuitele („Crucea secolului”, de Paul Neagu) şi ţeapa cu cartof („Memorialul Renaşterii”, de Alexandru Ghilduş). În multe cazuri, continuă oscilaţia între formulele concurente: „au mutat nasturele...” (forum.metrouusor.com, 11.05.2011), dar: „Piaţa Charles de Gaulle a rămas fără «biscuitele» din mijloc” (b265.realitatea.net, 6.02.2011). Alături de sintagma ţeapa (sau ţepuşa) cu cartof, circulă scobitoarea cu măslină (Adevărul, 20.04.2010), precum şi alte metafore, unele mai greu reproductibile. A mai fost înregistrată şi denumirea Chelioşii, atribuită pieselor din „Monumentul întemeietorilor Uniunii Europene”, din Parcul Herăstrău: „au poreclit grupul de statui «Chelioşii»” (Adevărul, 20.04.2010); „Aleea chelioşilor (Aleea Trandafirilor), cea cu piatră mărunţită” (amfostacolo.ro). În apropiere, se află Ospătarul sau Chelnerul (statuia lui Charles De Gaulle, din piaţa cu acelaşi nume): „datorită piesei textile nedefinite care atârnă pe braţul său drept, statuia este «alintată» Ospătarul” (wikipedia); „Bucureştenii mai hâtri au numit-o «chelnerul»” (wikimapia. org). Chiar în absenţa unui nume fixat, statuile primesc descrieri care le pun în evidenţă ridicolul involuntar: „Nicolae Bălcescu ieşind din cavou fix în mijlocul fântânii la Piaţa Pache Protopopescu” (rezistenta.net). Încercarea de a stabiliza câte un nume neoficial se poate vedea într-un fragment care asociază ultimele două cazuri: „autorul Moroiului de la Izvorul Rece, al Ospătarului de la Herăstrău” (consumatoronline.ro).
Inventivitatea onomastică s-a manifestat, în ultimele săptămâni, în legătură cu statuia Împăratului Traian, de Vasile Gorduz, recent amplasată pe treptele Muzeului Naţional de Istorie. Atitudinea persiflantă a trecătorilor şi a comentatorilor on-line îşi alege ca ţintă anumite caracteristici ale monumentului, care constituie puncte vulnerabile mai ales prin asemănarea lor cu altceva decât vizau intenţia artistică şi programul ideologic al autorului. În cazul noului monument – pentru care portalul Hotnews a propus chiar un concurs ad-hoc de intitulare –, ridiculizarea a constat mai ales în deplasarea atenţiei de la personajul uman la simbolul animalier şi – încurajată de notele realiste ale statuii – în tratarea alegoriei în cheia actualităţii banalizante: lupoaica a devenit maidanez sau căţea, iar stindardul dacic – fular, tentaculă ori salam. Poziţia nefirească a grupului statuar a generat anumite etichete (înţepenire, dar şi levitaţie, plutire, zbor), iar nuditatea altele, mai greu de inventariat. Variaţiile sunt încă nefixate într-un nume, dar au toate şansele să conducă spre un asemenea rezultat. Se vorbeşte, deocamdată, de „Maidanez rănit cu fular ” (hotnews.ro, comentarii, 30.04.2012), „Căţeluşa intubată” (ibidem), „căţeaua zburătoare” (ibidem), „Căţeaua plutitoare cu un Traian zoofil” (comentariu la un foarte subtil articol din Revista 22, 8.05.2012), „maidanez în levitaţie cu fular” (timesnewroman.ro, comentarii), „câinele care levitează” (hotnews.ro), „căţeaua ţeapănă” (ibidem). Reinterpretarea comică păstrează aparenţele unui discurs solemn de întemeiere: „A fost dezvelit primul monument dedicat maidanezilor din România” (timesnewroman.ro, 30.04.2012); „Monument înfăţişându-l pe împăratul Traian aducând prima căţea maidaneză în ţara noastră” (ibidem); „monument al maidanezului sacru” (hotnews.ro). Un comentator se dovedeşte bun cunoscător al modului în care se constituie spontan toponimia urbană: „dacă o lasă acolo, peste 100 de ani zona se va numi «la căţeaua zburătoare» (...); probabil ştiţi că există vechi zone în Bucureşti numite «cuţitul de argint», «geamuri multe» etc.” (hotnews.ro).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara