Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Nu e acelaş lucru dacă îţi ia un interviu o reporteră TV sau Marta Petreu de Alex. Ştefănescu


Marta Petreu, Conversaţii cu..., Bucureşti, Ed. Universal Dalsi, 2004. 324 pag.



Nu e acelaşi lucru dacă îţi ia un interviu o reporteră TV sau Marta Petreu... Poetă şi eseistă de prim-plan a literaturii române de azi, Marta Petreu face frecvent acest sacrificiu necesar - cu aerul că face o ghiduşie - de a juca rolul modest de autor de interviuri (aşa cum îl joacă şi pe acela de editor al textelor altora, uneori mai puţin valoroşi decât ea). În felul acesta, aduce intelectualitate şi parfum literar într-un gen publicistic invadat de frivolitate şi ignoranţă.

Convorbirile reproduse în volum au apărut întâi în reviste (cele mai multe în Apostrof), în perioada 1991-2003. Printre intervievaţi se numără poeţi, prozatori, critici şi istorici literari, filosofi şi traducători importanţi, ca Anton Dumitriu, I. Negoiţescu, Z. Ornea, Petru Dumitriu, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Andrei Pleşu, Ileana Mălăncioiu, Alain Paruit sau Gabriela Melinescu. Marta Petreu, cu gravitatea ei de fond, cu o cultură bine însuşită, de care nu face paradă, dar şi cu un surprinzător, inepuizabil spirit ludic îşi antrenează partenerii de discuţie în aventuri intelectuale care le evidenţiază felul de a gândi mai bine decât orice studiu critic referitor la opera lor.



Ludmila Patlanjoglu, Regele Scamator, Ştefan Iordache, Bucureşti, Ed. Nemira, 2004. 316 pag.



Carte inteligent construită, fără nimic din caracterul convenţional al altor monografii. Plasat parcă într-o cameră cu oglinzi, marele actor Ştefan Iordache este văzut din numeroase unghiuri şi multiplicat la infinit. Deputaţi, ţărani, medici, regizori, lăutari, actori, poeţi, sculptori, profesori plus mama, tata, sora, nevasta, iubita (din tinereţe), soacra, foşti colegi de şcoală, foşti profesori ş.a.m.d. mărturisesc ce impresie le-a făcut artistul. Nu lipsesc evaluările specialiştilor, reacţiile critice, fişele spectacolelor de teatru şi ale filmelor în care a jucat Ştefan Iordache. Iar în centrul atenţiei cititorilor, pe bună dreptate, se situează lunga şi pasionanta convorbire cu artistul realizată de Ludmila Patlanjoglu.

Cartea este splendidă şi ca obiect. Eleganţa desăvârşită a prezentării grafice şi iconografia bine aleasă fac volumul premiabil la orice târg de carte. (Desenele cu care sunt ilustrate capitolele îi aparţin lui Sorin Ilfoveanu, iar concepţia grafică - lui Sorin Adrian Aldea.)



Mihai Dinu, "E uşor a scrie versuri...", mic tratat de prozodie românească, Bucureşti, Ed. Institutului Cultural Român, 2004. 280 pag.



Mihai Dinu ne semnalează un fapt îngrijorător:

"Incertitudinea planează asupra existenţei cezurii în hexametrul dactilic. Aici intensitatea ictusurilor comune şi periodicitatea strictă a revenirii lor îngreunează identificarea unui eventual ictus forte."

Ne vine greu, într-adevăr, să ne obişnuim cu ideea că asupra cezurii în hexametrul dactilic planează incertitudinea. În plus, ne descurajează şi dificultatea identificării unui eventual ictus forte. În absenţa unui ictus forte, viaţa îşi pierde orice farmec...

Lui Mihai Dinu îi lipseşte umorul. În rest are toate calităţile necesare unui cercetător al prozodiei româneşti.

P.S. Lipsa de umor explică, probabil, şi faptul că prezentarea de pe ultima copertă este semnată de autorul însuşi, care vorbeşte despre sine la persoana a treia: "Lucrarea lui Mihai Dinu... etc."



S. Damian, Aripile lui Icar, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale "Ideea europeană", 2004 (eseuri). 416 pag.



Prin cartea sa, S. Damian intervine în delicata problemă a "vinovăţiei" unor mari scriitori care s-au lăsat seduşi (în mod sincer sau interesat) de ideologiile periculoase ale vremii lor. Sunt aduşi în discuţie Mircea Eliade, Emil Cioran, G. Călinescu, dar şi F. Céline, Knut Hamsun, J.P.Sarte şi alţii. Demonstraţiile sunt ample, minuţioase şi într-o oarecare măsură obositoare. Merită totuşi urmărite până la capăt, pentru că autorul are întotdeauna de comunicat ceva demn de interes, nu scrie ca să umple paginile.

Există şi un dramatism întunecat al cărţii, neobişnuit în critica literară. El se explică probabil prin faptul că S. Damian, vorbind despre cei care au făcut compromisuri, vorbeşte şi despre sine.



Nicolae Bârna, Prozastice, Bucureşti, Ed. Institutului Cultural Român, 2004. 288 pag.



Inteligent şi subtil, capabil să distingă caracteristici discrete (sau doar presupuse) ale unui text literar, Nicolae Bârna face greşeala de a folosi aceste mijloace analitice în comentarea oricărei cărţi, indiferent de valoarea ei. Mereu atent, reverenţios, pătruns de importanţa literaturii, el creează impresia, falsă, că prozatori ca Mircea Horia Simionescu, Livius Ciocârlie, Dumitru }epeneag, Augustin Buzura, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Nedelciu, George Cuşnarencu, Mircea Cărtărescu sau Alexandru Vakulovski sunt toţi la fel de importanţi. Nu sunt. (Dovadă: simpla alăturare a numelor lor are un efect comic.)



Maria Cogălniceanu, Întâlniri irepetabile, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2004 (prezentare pe ultima copertă de Mircea Petean). 262 pag.



Într-o perioadă în care e la modă denigrarea elitei, Maria Cogălniceanu practică un luminos cult al oamenilor de valoare. De-a lungul anilor ea a stat de vorbă sau a corespondat cu personalităţi ale culturii române ca Alexandru Talex, N. Carandino, Edmond Nicolau, Anton Dumitriu, Constantin Noica sau N. Steinhardt. Relatări ale acestor "întâlniri irepetabile", ca şi scrisorile primite de Maria Cogălniceanu de la iluştrii ei prieteni se regăsesc în volumul recent apărut. Autoarea are ea însăşi talent literar, pe care îl foloseşte cu sobrietate, pentru a portretiza mari oameni şi a evoca momentele emoţionante ale comunicării cu ei.

Cartea are o indiscutabilă valoare documentară şi educativă. Ar trebui să facă parte din bibliografia obligatorie a lui Sorin Adam Matei, Cristian Moraru şi Ciprian Şiulea.



Gheorghe Jurcă, Femeia din albumul cu fotografii, nuvele şi povestiri, Cluj-Napoca, Ed. Clusium, 2004. 168 pag.



Aventuri amoroase, povestite într-un stil patetic-funambulesc. Bravada de macho care îşi inventariază succesele la femei alternează cu lamentaţii (pline de interjecţii, ca poemele de dragoste ale lui Costache Conachi) pe tema infidelităţii partenerelor. Literaritatea textului este parţial afectată de un mod gazetăresc de a face consideraţii asupra moravurilor societăţii româneşti de azi.



Nicolae Sava, Insolenţa nopţilor, Botoşani, Ed. Axa, 2004. 114 pag.



Confesiuni melancolice, "ruseşti", cenuşă încă fierbinte a unor trăiri de o mare intensitate - aşa ar putea fi definite poemele lui Nicolae Sava. Autorul s-a născut "cu sufletul descheiat la toţi nasturii" şi a făcut toate experimentele posibile, iar acum, la o vârstă considerată prin tradiţie a plenitudinii, se simte bătrân:

"Am ars toate poeziile din tinereţile mele/ când scriam cu spatele la zid ca un osândit/.../ nu m-a împuşcat nimeni să trec în istorie/ m-am sinucis încet dar sigur şi inutil.// Nimicnicia mea funciară o mai sărbătoresc şi acum/ (o poză învechită pe care-o arăt cu fală)/ dar caimacul acestei cafele aburinde din faţă/ îmi pare mai important decât istoria ce-o trăiesc/ cu nesaţ. Mă hrănesc cu tăcere.// Luna de serviciu a venit şi în noaptea aceasta/ dar îi fac semn că nu." (Nimicnicia mea funciară).

Stilul acesta direct, declarativ nu dă însă întotdeauna rezultatul (artistic) scontat. Unele poeme din volum sunt de o sinceritate naivă, fără relevanţă literară.



Alexandru Cristian Miloş, Poeme reîntâlnite sub Sirius, Târgu-Mureş, Ed. Tipomur, 2004. 136 pag.



Poeme ştiinţifico-fantastice, gen rar întâlnit (sub Sirius!). Autorul nu este la prima carte de acest fel. El are o imaginaţie dezlănţuită, o perspectivă panoramică supra lumii şi o încredere luminoasă - whitmaniano-maiakovskiană - în destinul umanităţii. Retorica sa nu este interogativă, ci declamativă şi imperativă. Sună ca o trompetă care îi cheamă pe toţi locuitorii planetei la realizări măreţe, de anvergură cosmică. În această dezlănţuire există şi multă vorbărie, dar poezia are totuşi suflu:

"Să ne repunem în Ochi şi Gândire - Grila Cosmică!/ Spe a evolua şi a ne civiliza galactic - o Etică galactică şi o Grilă Cosmică în Sistemul valoric al Umanităţii!/ Sunt un INDESTRUCTIBIL ce am misiunea de a transforma Rasa Umană a Maniacilor Sexuali într-o Rasă de Indestructibili./ Trebuie să vă schimb feţele. Sunt şi Schimbătorul de Feţe./ Practicând tehnica galactică a Cronoplastiilor - a operaţiilor cu Timp./ Şi ISUS era un Indestructibil! Din rasa LUI suntem!"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara