Iulian Cotofanu. Aştept să ieşiţi cu bine din „zodia bacalaureatului”, cum o numiţi, şi să simţiţi cu acest prilej că aţi devenit un bărbat matur care nu îşi mai poate permite naivităţi lirice ca o copiliţă la primul ei jurnal intim. Citiţi multă poezie, programa de la „bac” nu v-a fost suficientă. Trebuie să descoperiţi poezia prin cei care au practicat-o cu strălucire în ultimele decenii şi nu prin dibuiri pe cont propriu. Puteţi începe chiar cu arhiva revistei România literară, pe care o găsiţi pe internet.
Răzvan Barbu. Nu m-aţi convins. Vă exprimaţi greoi chiar şi pentru o comunicare firească. Pentru poezie, faptul e anihilant: Am simţit o pastilă de senin/Din ce în ce mai aproape,/conştiinţa lovind./ Ţi-ai schimbat felul de a fi din nou,/ Călare pe principii solide, aruncând în jur cu foc,/cu pasiuni, cu opinii egale cu zero. (ori cu foc ori cu nulitate??, n. mea )/Eşti ca un joc de noroc,/ mă simt ca şi cum dacă te-aş încerca,/ aş risca,/ dar în acelaşi timp aş inhala/ Aerul fezandat impus cu atâta măiestrie etc. etc. pînă la porţi mereu cu tine lanterna/pentru a îţi (sic!) lumina calea. Nu vă mai intoxicaţi cu pastille de senin, vedeţi ce rău vă fac! Ca şi aerul fezandat – greţoasă sugestie olfactivă care nu ştiu de ce ar avea nevoie de măiestrie pentru a se impune. Compuneţi cu voită preţiozitate, iar rezultatele sînt, dimpotrivă, diforme, pentru că nu găsiţi tonul just. E limpede că aveţi, ca atîţia alţii dintre autorii cu mai mult orgoliu decît pricepere, un mare deficit de lectură şi o nefastă fugă de sinceritate. O vreme nu mai scrieţi. Citiţi!
Filip Laurenţiu Stancu. Reţin şi ader total la observaţia dvs.: Fără antrenamente dure, Messi însuşi ar fi sfârşit ca Mihăiţă Pleşan. Din fericire, se pare că dvs. aţi avut norocul să vă antrenaţi (creative writing) în patria fotbalului şi a lui Shakespeare. Ceea ce mi-aţi trimis mi-a plăcut, desigur poate constitui nucleul unui volum. Chiar dacă un volum trebuie să aibă o anumită unitate stilistică, nici monotonia nu face bine. Nu ar fi rău să diversificaţi tematica şi modalităţile de atac asupra ideilor. Nicio şcoală, cum bine ziceţi, nu poate face dintr- un antitalent un artist. Aşa încît fiţi mulţumit că dvs. aveţi un fond bun, pe care se poate construi. V-aş mai sfătui să renunţaţi la dispunerea aiuristică a versurilor în pagină ca un fel de caligrame abstracte. Nu semnifică. Înţeleg eu că e vorba de ciclul „în tren” unde cuvintele mai zboară la macaz, dar e un efect ieftin care supără la lectură. Faptul că aţi pus cele mai bune texte primele e dovadă de bun-gust. Selectez pentru cititorii noştri cîteva. Succes mai departe, căci mai e mult pînă departe, cum vă daţi seama. Umbrele lui Dimov şi Cărtărescu încă vă tutelează, dar o să găsiţi leacul pentru eliberare.
Evocare
Dacă n-aş fi intrat la liceu
Poate că astăzi n-aş mai fost eu.
N-aş mai fi ştiu nimic de plopi, de soţ,
De daci liberi sau de ostrogoţi.
M-aş fi făcut vânător sau pescar, şi cu barca
Aş fi străbătut Atlanticul. De Petrarca
N-aş fi auzit niciodată
Din gura ta, domnişoară, perlată,
Care mi-a picurat în suflet venin
Şi a răsturnat paharul plin
De sentimente aglomerate ca o rodie.
Aş fi fost agramat, aş fi spus melódie.
Şi alte, multe alte tâmpenii:
L-aş fi aşteptat pe Sant Claus cu renii,
M-aş fi uitat la Bordea şi Capatos
Şi-aş fi răcnit pe stadion cu patos.
Aş fi iubit câineşte, ca un prost.
Ce-ar mai fost, de tu nu ai fi fost ?
Liceu, tibişir
M-am convins: un poet ca Bacovia
E pentru cei pentru care ai lăv ya
Nu înseamnă decât o invitaţie la libido.
Ce noroc pe mine! A fost ca o
Revelaţie intrarea ta în clasă
Cu părul despletit, ciorapi de plasă
Întinşi pe florentinul tău picior.
Docil, parfumul Christian Dior
Te urmărea din uşă la catedră.
Ţi-ai aruncat privirea ta de Fedră
Spre cei din bănci, spre cei nedumeriţi
Şi m-ai lăsat cu ochi aţintiţi
La tablă, unde-ai scris în şir
Nume ce parcă stau în tibişir
Ca duh-n sticlă în Şeherezada.
Ai fost ca tigrul care-nhaţă prada:
Mi-ai recitat din bardul Leonid
Şi din Nichita, prinţul livid
Ca vodca rusească; mi-ai dat din Blaga
Să muşc, cum muşcă inocenţii fraga
Şi-apoi, deşi eram necopt de ani,
Tu mi-a vorbit despre contemporani
De Ioan Es. Pop, la Cola pe terasă,
De Coşovei, când m-ai chemat la masă
Şi mi-ai gătit, şi-am devenit chiar fan quiche
Loraine (reţeta ta). De Boanchiş
Mi-ai povestit în dup-amiaza-n care
M-ai dus în parc, pe-alee, la plimbare.
M-ai învăţat că dragostea-i o culpă
Ce nu înseamnă sâni, nu-nseamnă pulpă,
Că dacă nu pui şi delicateţe,
Şi-n poezie, rutul e-o tristeţe.
Singuri între cearşafuri pe planetă:
Eu sunt poemul, tu eşti o poetă.
Aştept în continuare opiniile şi textele dvs. numai la adresa email posta.romlit@gmail.com
