Bibliografia poetului, prozatorului, jurnalistului şi memorialistului Ion Vlasiu (1908–1997), atât cât se cunoaşte până acum, e incompletă şi, fireşte, insuficient sistematizată în cărţile în care a fost publicată, de cele mai multe ori selectiv. Biografii săi, Octavian Barbosa1, Dan Grigorescu şi I. Oprişan2, nume însemnate ale culturii naţionale, recurg adesea la informaţiile puse la dispoziţie de scriitor sau de unii dintre membrii familiei celui ce a scris Drum spre oameni.
Începuturile sale literare stau sub semnul avangardismului, iar colaborarea la revista Herald (1933)3 e concludentă sub multiple aspecte.
Relaţiile literare şi culturale cu scriitori precum Miron Radu Paraschivescu, Geo Bogza, Ion Vitner, Saşa Pană, Nicu Caranica, Olga Caba, Eduard Mezincescu, Wolf Aichelburg, Grigore Popa şi alţii i-au stimulat interesul şi pasiunea spre formele novatoare ale poeziei, prozei şi picturii din primele decenii ale secolului trecut.
Epistola trimisă lui Camil Baltazar (1902–1977) clarifică opţiunile din tinereţe, curiozitatea pentru aspectele iconoclaste ale artei noi şi fixarea într- un realism dur, neconcesiv şi perfect adecvat naturii sale. Această epistolă e generată de o intervenţie publicistică aparţinând cronicarului literar Alexandru Căprariu (1929–1988), care observă cu discernământ şi eleganţă itinerariul lui Ion Vlasiu în naratologia românească.
Şi, în fine, cealaltă epistolă, destinată lui Perpessicius, scrisă cu o anume veneraţie, reia problema portretului, pe care i l-a şi terminat, realizând, în final, un bust impunător. Epistolele lui Ion Vlasiu se cuvin a fi adunate, adnotate şi publicate cât mai curând, întrucât conţin o sumă extrem de valoroasă de ştiri şi precizări care contribuie la rescrierea biografiei sale.
*
[Bucureşti, 18 mai 1962]
Dragă maestre Baltazar,
Vă mulţumesc pentru scrisorile frumoase. Mă bucur că Povestea cu năluci, romanul meu de tinereţe şi-a găsit un lector atât de sensibil.
Nu ştiu dacă pesimismul ultimelor capitole nu v-a indispus.
Dac-aş scrie cartea încă o dată aş schimba multe aspecte, am început chiar dar mă tem să nu sacrific tocmai prospeţimea poetică de care vorbiţi.
Până la urmă, dacă are această calitate, am putea spune că nu-i mai lipseşte prea mult.
Critica din Tribuna4 nu mi-a plăcut decât în parte; accentul pus pe sensul puternic al câtorva capitole e prea puternic.
Vorbind drept eu n-am avut intenţia nici unei demascări, n-am făcut o privire de ansamblu asupra „surealismului”, viaţa mea atinge întâmplător acest aspect şi se produce o reacţie, bună cred eu, ceea ce am crezut că nu poate lipsi din povestire.
Nici polemic n-am vrut să fiu. De aceea, critica lui Căprariu m-a făcut încă şi mai susceptibil cu privire la unele reacţii şi consecinţe posibile, care ar putea fi chiar neplăcute.
Se întâmplă că unii oameni sunt gata să suporte cu îngăduinţă o înjurătură în tramvai, chiar, dar nu acceptă să fie criticaţi (nici cu discreţie) în scris.
Poate că totuşi e adevărat că cuvântul scris arde mai tare decât chibritul înjurăturii.
Alţi critici, cine ştie ce vor mai scrie? Mi-ar fi neplăcut să înceapă un război peste capul meu, între realişti şi suprarealişti, nu de altceva, dar ca autor nu mai poţi face prea mult.
Ceea ce e scris rămâne neschimbat şi din săgeţile aruncate multe te pot lovi pe tine şi nici nu te poţi plânge.
Mă bucur că vă simţiţi bine la Călimăneşti, se simte chiar şi din grafica involtă a scrisului, că sunteţi inspirat.
Sper să vă întoarceţi nu numai odihnit ci şi cu un ciclu de poezii pe care, îmi va face plăcere, să le citim împreună în atelierul meu prea monoton de la o vreme încoace. Monoton fiindcă nu lucrez.
Tot vreau să plec şi eu undeva lângă un petec de pădure şi nu reuşesc încă.
Vă doresc vacanţă bună în continuare,
Ion Vlasiu
[Maestrului Camil Baltazar, Sanatoriul Balnear Călimăneşti, camera 348, Raionul Vâlcea, Regiunea Argeş; Ion Vlasiu, Bulevardul Republicii, nr. 75, Raionul 23 August, Bucureşti].
*
Buc[ureşti], 16 mai [1]968
Iubite maestre,
Am venit ieri din T[âr]g[u] Mureş unde am citit Tribuna5, emoţionat de atenţia generoasă a d[umneavoa]stră care încă o dată se revarsă asupra modestei mele activităţi. Vă mulţumesc din tot sufletul.
Îmi fac reproşuri că între timp n-am putut să reiau portretul început, cred eu destul de bine, dar încă n-am ajuns să pot exprima destul de clar sentimentul plin de admiraţie şi căldură pe care îl simt atât de statornic şi complex gândindu- mă la omul Perpessicius şi la opera vastă de o atât de complexă omenie şi pătrundere spirituală, operă pe care o consider prin ea însăşi un monument impresionant dăruit culturii noastre.
Am avut un an destul de greu, cu obligaţii în afara vieţii mele normale.
Revista6 pe care o conduc mă solicită prea mult şi aş vrea să scap de ea. Nu e pentru mine şi nimeni nu vrea să înţeleagă.
Aş fi fericit să vă pot vedea într- o zi, dacă puteţi să mă primiţi, vă rog să-mi daţi un semn.
Poate la muzeu, sau la atelierul meu, unde vreţi d[umneavoa]stră.
Am putea cu acest prilej să stabilim când să reîncep portretul7.
Al d[umneavoa]stră cu cea mai vie recunoştinţă,
Ion Vlasiu
[Maestrului Panaitescu D. Perpessicius, Strada Mihai Eminescu, nr. 122, Loco; Expeditor – Ion Vlasiu, Strada Ermil Pangrati, nr. 33, Raionul 30 Decembrie, Bucureşti].
Note
Originalele celor două epistole ce se publică acum, întâia oară, se găsesc la Biblioteca Academiei Române –
1. Octavian Barbosa – Ion Vlasiu în Dicţionarul artiştilor români contemporani. Bucureşti, Editura Meridiane, 1976, p. 508-510 + un facsimil reprezentând Tripticul eroilor.
2. I. Oprişan – Ion Vlasiu în Dicţionarul general al literaturii române. [Volumul 7] Ţ–Z. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2009, p. 368-369 + o fotografie bust reprezentând pe Ion Vlasiu în anii maturităţii creatoare.
3. Herald. Revistă avangardistă. Apare la Cluj, în 1933. Un singur număr. Astăzi e o raritate bibliofilică. A se vedea, în acest sens, contribuţiile istoricului literar Nae Antonescu privitoare la presa literară din Transilvania.
4. Al. Căprariu – Dincolo de memorialistică în Tribuna, 6, nr. 19(275), 10 mai 1962, p. 3, col. 1-2. (Cronică literară a romanului Drum spre oameni).
5. Perpessicius – Ion Vlasiu la 60 de ani în Tribuna, serie nouă, 12, nr. 19(589), 9 mai 1968, p. 7, col. 1-2, sus. Se aduce un omagiu prozatorului şi artistului plastic pentru creaţiile care l-au impus definitiv în ierarhia valorilor naţionale.
6. Arta plastică. Revistă a Uniunii Artiştilor Plastici din România pe care a condus-o şi coordonat-o în perioada 1965-1968.
7. A reînceput munca la portretul lui Perpessicius. A se vedea albumul Ion Vlasiu. Prefaţă de Dan Grigorescu. Bucureşti, Editura Meridiane, 1970, p. 34, nr. 19 al facsimilului. Una dintre cele mai importante imortalizări ale chipului marelui cărturar Perpessicius
