Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Întrebări ale vremii noastre de Tudorel Urian

Pentru cei mai mulţi dintre devoratorii de ştiri radio-tv, politica externă ţine mai degrabă de domeniul mitului. Este un soi de cabală a liderilor din ţările dezvoltate care, dincolo de plicticosul balet al relaţiilor diplomatice, făcut public prin comunicatele şi relatările oficiale, decid în cinice întâlniri de taină soarta miilor de miliarde de locuitori ai Terrei. Nimic nu este ce se vede, nici măcar ceea ce pare a fi, şi pentru mulţi dintre cei care trăiesc în ţările din fostele state comuniste ale Europei, istoria ultimilor 60 de ani (cu revoluţii, lovituri de stat, disidenţi şi represiuni barbare) se reduce la două nume care, ironia sorţii, mai şi rimează între ele: Yalta & Malta. Altminteri, dincolo de acest cadru general, fiecare cetăţean are o idee mai mult sau mai puţin fantezistă despre efectele integrării europene asupra vieţii sale şi a comunităţii, crede că a priceput adevăratele resorturi ale atentatelor de la 11 septembrie, miza conflictului transnistrean, motivele destrămării fostei federaţii iugoslave, cauzele "reale" ale crizei irakiene, istoria secretă a nesfârşitelor vendete dintre palestinieni şi evrei. Aproape totul se explică prin teoria conspiraţiei. Dincolo de ea rămâne doar... faptul divers.
Doctor al prestigioasei Universităţi Sorbona în antropologie religioasă şi istoria comparată a religiilor, Teodor Baconsky este unul dintre străluciţii eseişti apăruţi după 1989. Volumele care îi poartă semnătura şi textele publicate în "Dilema", "Cuvântul", "Ziarul de duminică" îl recomandă ca pe un gânditor foarte nuanţat, căruia aprofundarea textelor sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii con­temporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneităţii, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înţelegerea infinitelor nuanţe ale prezentului. La acestea contribuie, fără îndoială, şi experienţa de diplomat a autorului. La o vârstă încă tânără pentru diplomaţie, Teodor Baconsky a trecut deja prin onoranta, dar foarte dificila calitate de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (este chiar unul dintre artizanii istoricei vizite în România a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea), a fost ambasador al României la Lisabona, iar recent a fost nominalizat pentru postul de ambasador al României la Paris.
Volumul de publicistică Pe ce lume trăim valorifică din plin calitatea de om de cultură a lui Teodor Baconsky, dar şi savoir-faire-ul rezultat în urma activităţii sale diplomatice. Premisa acestei cărţi este tocmai ispita autorului de a demitiza relaţiile internaţionale. Precum Lucian Boia în istorie, Teodor Baconsky se străduieşte să arate cât de departe este uneori imaginarul colectiv de esenţa unor fenomene şi întâmplări care ţin la un moment dat capul de afiş al actualităţii în politica internaţională. Între farduri şi bisturiu este un text scris înainte de momentul 1 ianuarie 2007, în care este pusă în evidenţă prăpastia existentă între percepţia comună a românilor (inclusiv la nivelul clasei politice) asupra perioadei post-aderare şi realitatea propriu-zisă. Textul a fost scris înainte de integrarea oficială a României în Uniunea Europeană, dar semnificaţiile lui profunde sunt astăzi mai actuale ca niciodată. Recentele seisme din politica internă dâmboviţeană (suspendarea preşedintelui ales, în dispreţul avizului consultativ al Curţii Constituţionale, temerea că anumite legi privind reformarea Justiţiei ar putea fi promulgate în variante golite de conţinut) confirmă la modul tragic analiza sarcastică a autorului: "Preferăm să vedem apartenenţa la UE ca pe un loz câştigător - bani plus liberă circulaţie - şi nu ca pe acel moment de unic dramatism în care escrocheria formelor fără fond îşi va începe, obiectiv, agonia. (...) Ne aşteptăm la o chermeză şi vom trece în realitate printr-un proces de restructurare social-politică pe care această ţară nu l-a mai cunoscut - pe linie pozitivă - de la Carol I încoace. E poate anormal de pervers, dar veştile bune au început parcă să ne sperie, de vreme ce tranziţia a reuşit să consolideze ideea că iresponsabilitatea nu este o vină, ci un destin. Avem aici o simplă aparenţă. În fond, Ťsistemul ticăloşitť e acela care se teme de Uniunea Europeană, după ce a comis eroarea tactică de a crede că integrarea se va consuma formal, fără să antreneze schimbări de adâncime. Din fericire, scumpii noştri oligarhi s-au înşelat" (pp. 36-37). Este evident faptul că cineva s-a înşelat în privinţa statutului României de ţară membră a UE şi încearcă acum, cu disperare, să schimbe din mers regulile jocului. Mai greu de spus este unde se află albul şi unde negrul în războiul post-aderare care a învrăjbit clasa politică românească. Singurul arbitru credibil (oficialii UE) refuză să se pronunţe tranşant, iar în lipsa unui răspuns unitar şefii grupurilor care compun Parlamentul European îşi susţin omologii politici din ţară cu atitudinea participativă pe care o aveau zeii din Olimp faţă de conflictele oamenilor. Departe de a fi "lozul câştigător", masa îmbelşugată la care oricine are locul asigurat, statutul de cetăţean european presupune nişte obligaţii şi restricţii pe care puţini români le cunosc şi înţeleg, necum să fie dispuşi să le aplice în viaţa de zi cu zi. Oamenii ar trebui să ştie că mitul bunăstării universale oferit de integrarea în Uniunea Europeană, celebrat cu focuri de artificii cu ocazia revelionului din 2007, ascunde o realitate ceva mai prozaică despre care nu s-a vorbit suficient în şcoli sau în talk-show-uri de televiziune: "cedare de suveranitate, coordonare a politicii externe la nivel comunitar, legislaţie europeană (care limitează marja de manevră a economiei autarhice de tip postcomunist), standarde stricte în domeniul democraţiei şi tabuizarea intoleranţei (chiar dacă acest fapt generează, uneori, o cultură politică ipocrită). Nu li s-a spus că a fi european înseamnă a gândi cosmopolit, a acţiona eficient, a-ţi cere drepturile numai după ce ţi-ai onorat datoriile (cel puţin civice) şi a cultiva, prin negocieri permanente, viabilitatea unui contract social deschis" (p. 41). Au fost românii pregătiţi cu adevărat pentru integrarea în Uniunea Europeană? Haosul din viaţa politică internă, declanşat pe când focurile de artificii ale aderării încă mai brăzdau cerul, sugerează că răspunsul la această întrebare nu poate fi decât negativ.
Dilemele integrării europene nu sunt singurele teme de interes ale acestei cărţi de mare actualitate. Eseistul face o foarte nuanţată incursiune în istoria islamului în încercarea de a calcula riscurile unei viitoare ciocniri a civilizaţiilor de tipul celor previzionate de Samuel Huntington în celebra sa carte. Atentatele de la 11 septembrie, situaţia din Kosovo, războiul din Irak şi pacea confuză de după doborârea regimului Saddam Hussein, conflictele din Orientul Mijlociu, perspectivele integrării Turciei în Uniunea Europeană, rata creşterii demografice în familiile musulmane din statele dezvoltate ale Europei sunt elemente de care trebuie să se ţină cont atunci când se fac previziuni asupra zilei de mâine.
Chiar dacă multe dintre eseuri au explicite concluzii didacticiste, este greu de spus dacă volumul lui Teodor Baconsky are şi altă miză decât aceea a demitizării principalelor evenimente de politică externă. O concluzie implicită, la sfârşitul lecturii, este aceea că, în pofida impresiei aproape generalizate, lumea în care trăim nu poate fi judecată în alb şi negru. Este imposibil să pui într-o parte bunii şi în cealaltă parte răii. O astfel de delimitare, specifică filmelor western, nu are corespondent în politica externă. Există tradiţii culturale, experienţe istorice, niveluri de civilizaţie care conduc spre un anumit comportament politic şi favorizează luarea unor decizii în detrimentul altora. Supleţea de gândire, capacitatea de a-l înţelege pe celălalt raţional, cu mintea deschisă, fără şabloane de interpretare şi idei preconcepute, judecarea situaţiilor fără complexe etniciste de superioritate sau de inferioritate, păstrarea permanentă a lucidităţii şi rezistenţa la miturile şi ideile de-a gata care tind să ne sufoce reprezintă cheia situării corecte în complicatul eşafodaj al relaţiilor internaţionale actuale. Totul pare simplu şi complicat, în acelaşi timp. În ultimă instanţă, cartea lui Teodor Baconsky este o pledoarie pentru inteligenţă, cultură temeinic asimilată şi lipsă de complexe în a-ţi expune ideile, chiar dacă ele sunt în răspăr cu opinia generalizată. O carte de citit pentru cei dispuşi să înţeleagă lumea în care trăim şi resorturile ei mai mult sau mai puţin ascunse.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara