Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Întîlnire la Beratzhausen de Ioana Pârvulescu



În 1991 a avut loc la Beratzhausen, o mică localitate cochetă de lîngă Regensburg, o �Săptămînă culturală românească". Datorez scriitorului Bedros Horasangian faptul că am fost prezentă la evenimentul de atunci. Din grupul de artişti români făceau parte scriitorii Ioana Ieronim, Gheorghe Schwarz şi Bedros Horasangian însuşi, sculptorul Mihai Buculei, pictorii Aurel Bulacu, Constantin Flondor şi graficianul Dan Perjovschi, Gheorghe Vida, Victor Neumann. Istoricul Horia Matei a fost unul dintre iniţiatorii ineditei manifestări. Au mai participat la acea săptămînă Thomas Kleininger şi Alexandru Suter, precum şi artişti populari, oameni de televiziune, un cor teologic sibian, oficialităţi. Am fost cazaţi la familii, ideea esenţială fiind aceea a cunoaşterii şi a comunicării fireşti, a întîlnirii libere dintre Est şi Vest, după atîţia ani în care acest lucru fusese imposibil.
Nu a fost un simplu eveniment oficial încheiat în momentul plecării românilor. Atît musafirii cît şi gazdele au luat parte din toată inima la această întîlnire - toate prejudecăţile legate de o eventuală răceală sau rigiditate a nemţilor au fost spulberate - şi organizatorii au păstrat o relaţie strînsă cu România. De zece ani, sufletul acestor întîlniri este un om remarcabil, dl. Josef Bezold. în fiecare vară are loc o şcoală de pictură şi de sculptură la Beratzhausen unde invitaţii principali sînt plasticienii români: pictori, sculptori, ceramişti. Mica localitate bavareză a devenit un adevărat parc de sculptură românească, un mic muzeu plastic al artiştilor noştri, care ar putea intra ca obiectiv turistic în orice ghid, iar localnicii ştiu mai multe despre România decît, probabil, orice occidental obişnuit. La un moment dat se făcea şi un curs de limba română la Beratzhausen! Sculpturile lui Mihai Buculei (să amintesc doar un Paracelsus şi o Argula) sînt în principalele pieţe ale orăşelului şi multe familii din Markt Beratzhausen au în casă opere de artă româneşti. Iar cartea de oaspeţi de la berăria �lui Roland" (pe care am cerut-o şi mi-a fost adusă - ordine nemţească) păstrează, dintr-o noapte de acum 10 ani, desene improvizate şi cuvinte semnate cu nume familiare în lumea noastră artistică.
O nouă �Săptămînă românească" organizată în iunie anul acesta a marcat scurgerea unui deceniu de la prima vizită. Dintre cei de acum 10 ani s-a întîmplat să fim prezenţi numai 4: Ioana Ieronim, Mihai Buculei, Alexandru Dudu de la Televiziunea Română şi eu însămi. Au mai participat naistul Nicolae Voiculeţ, discipol al lui Gheorghe Zamfir, şi pianistul Gheorghe Musteţea, pictorul Mihai Sârbulescu, graficianul Mircea Dumitrescu, istoricul de artă Mihai Oroveanu, Nicolae Ţone, flautista Izabella Cantoreanu şi ghitaristul Corneliu Voicescu, familia Leşe care a impresionat prin interpretarea de muzică tradiţională şi gregoriană, cîntăreţul din frunză Eugen Pandrea, păpuşarii Maria şi Cătălin Gugu, extraordinari artişti populari (sculptură în lemn, ceramică, broderie, păpuşi de papură, ouă încondeiate şi, nu în ultimul rînd, artă culinară - toate făcute cu pasiune şi cu o impresionantă cunoaştere a folclorului). O seară (scriitoricească şi muzicală) berlineză la Institutul român �Titu Maiorescu" şi demonstraţii populare la Regensburg au lărgit, de data aceasta, cadrul manifestărilor. Ca şi acum 10 ani, impresionantă a fost implicarea sufletească a participanţilor, gazde şi musafiri.
Invitat în 1995 la Beratzhausen, dl. Andrei Pleşu, a scris în Dilema un articol despre această uimitoare iniţiativă a unei localităţi care nu depăşeşte cu mult 5000 de locuitori (legăturile acesteia cu Europa, variate, au fost recunoscute prin �Diploma europeană" şi �Steagul european") şi despre rezultatele incredibile pe care le-a dat un proiect cultural în care puţini au crezut, la început. L-a numit �modelul Beratzhausen". Cînd sînteţi pe şoseaua care duce de la Regensburg la Nürnberg şi vedeţi, la dreapta, un indicator pe care scrie Beratzhausen, nu ezitaţi să îl urmaţi. Merită!