Nu e vorba de faimosul jurnal ţinut o viaţă întreagă de Titu Maiorescu. E vorba de Kronos, titlul însemnărilor zilnice publicate de curând de soţia marelui scriitor polonez Witold Gombrowicz, cincizeci de ani după moartea autorului.Am citit o recenzie în „L’Obs” din octombrie, cu ocazia versiunii franceze a cărţii. Iată un extras: „Vegetez şi nu fac nimic. Nicio corespondenţă. Nimic”. Întâlniri, nume, date. Întreg jurnalul decurge în acest stil de agendă, fie maioresciană, fie lovinesciană. Cu o deosebire esenţală, care explică de ce soţia lui Gombrowicz s-a hotărît abia după o jumătate de secol să facă public jurnalul: conţinutul erotic al multor însemnări. Legături pasagere cu femei şi cu bărbaţi, deopotrivă. Contemporan cu Lovinescu, Gombrowicz nu era doar mai puţin pudic decât criticul român (în acest context, despre Maiorescu, e mai bine să nu vorbim!), dar experienţa lui de viaţă era diferită. Ca şi aceea literară. Vă daţi seama ce scandal ar fi făcut, presupunând că au auzit de Lovinescu, acei politicieni români homofobi care solicită redefinirea conceptului de familie în Constituţie, dacă Agendele lovinesciene publicate de Gabriela Omăt ar fi dat ocazia unor astfel de mărturisiri?! Găsiţi în Monitorul oficial o declaraţie din urmă cu două decenii din Parlament a unui onorabil deputat: „Vă daţi seama, stimaţi colegi, că, dacă tatăl meu ar fi fost homosexual, eu unul nu aş mai fi avut prilejul să mă adresez dumneavoastră?” Cum Parlamentul din anii 1990 era mai puţin homofob decât cel de azi, din sală, s-au auzit voci ironice: „Ar fi fost mai bine, colega!”