biografia şi bibliografia prozatorului,
dramaturgului şi eseistului Petru
Dumitriu (n. 8 mai 1924, Baziaş –
m. 6 aprilie 2002, Metz, Franţa) nu sunt cunoscute
integral de cercetătorii şi istoricii literari ai
perioadei contemporane.
Istoriile şi dicţionarele literare, bibliografiile
şi biobibliografiile de autor, traducerile din opera
sa în limbile engleză, germană, franceză, italiană
şi spaniolă sunt, adesea, incomplete.
Bibliotecile şi arhivele din ţară şi, evident,
din străinătate, sunt neglijate, iar ceea ce se
cunoaşte, până acum, despre itinerarul fizic şi
creator al lui Petru Dumitriu este insuficient.
O sursă de informaţii şi precizări despre
sine şi etapele creaţiei sale se află în epistolele
din România şi din unele ţări ale Europei.
Revelatoare, sub multiple aspecte, este
bogata şi incitanta corespondenţă pe care ia
trimis-o prozatoarei Henriette Yvonne
Stahl, care un timp i-a fost colaboratoare,
confidentă şi soţie.
Interesante prin informaţiile pe care
le conţin sunt şi cele câteva epistole necunoscute
trimise istoricului literar Fănuş Băileşteanu
(n. 21 iulie 1947 – m. 29 aprilie 2008) pe când
funcţiona la Cabinetul de manuscrise şi carte
rară al Bibliotecii Academiei Române.
*
Metz, 4 februarie 1999
Dragă Fănuş Băileşteanu,
Mulţumesc pentru amabila scrisoare şi
urările de Anul Nou. Mi-ai face plăcere dacă, în
ce priveşte manuscrisele mele şi cărţile tipărite,
ai putea să foloseşti vechea legătură a mea cu
fosta mea secretară de la Viaţa Românească (dacă
îmi aduc aminte), d[oam]na Andriana Fianu1,
care a ţinut legătura cu mine în zecile de ani ce
au trecut de atunci.
E foarte competentă şi-ţi poate fi de ajutor.
Dacă ţi-ar face plăcere un text actual, discută-l
cu ea şi scrie-mi, sau să-mi scrie ea în numele
dşumiţtale.
Urări de bine şi să ne vedem curând, poate
încă în 2000 sau 2001, în ţară sau aici!
Al d[umi]tale,
Petru Dumitriu
P.S. Dragă d[omni]oaţra Adi, transmite,
te rog, aceste rânduri d[omnu]lui Fănuş Băileşteanu,
Biblioteca Academiei, Calea Victoriei, nr. 125,
Bucureşti, 71102.
[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu
prin amabilitatea doamnei Andriana Fianu].
*
Metz, 8 august 1999
Dragă Fănuş Băileşteanu,
Mulţumesc mult pentru mesajul prietenesc
din ianuarie. Nu-ţi uit prietenia şi caracterul şi
te anunţ că Steaua din Cluj şi Apostrof, ibidem,
au şi vor publica, sau au publicat manuscrise
inedite de-ale mele, care, poate, cândva, vor
îmbogăţi colecţia de m[anu]s[cri]se a Academiei.
Spune-le d[omni]lor Aurel Rău2 şi Ion
Vartic3 că îi iubesc şi-i voi iubi totdeauna, şi că
m-aş bucura dacă ţi-ar transmite m[anu]s[cri]s[e]le
mele. La nevoie adaugă o fotocopie a acestor
rânduri.
Al d[umi]tale vechi prieten,
Petru Dumitriu
[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu,
Director adjunct al Bibliotecii Academiei Române,
Bucureşti].
*
Metz, 18 iunie 1999
8,
Quai Richepance, 57000
Franţa
Mult stimate domnule Băileşteanu,
Calitatea relaţiilor dintre noi doi şi extrema
d[umi]tale gentileţe mă face să-ţi cer domniei
tale un mare serviciu.
Dacă aveţi în depozitele de documente
literare ale Academiei un articol din nu ştiu ce
an şi ce revistă literară, cu o excelentă fotografie
din anii 1945–1950, eu tânăr, cu un ciuf de păr
stufos şi negru, într-un costum foarte bine croit,
cu mâna stângă în buzunarul pantalonului,
dreapta oferită amicei mele de pe vremea aceea,
Henriette Yvonne Stahl, care-şi petrecuse mâna
stângă prin unghiul cotului meu drept.
Mergând noi amândoi cu un picior înainte,
pe o alee, cred a Cişmigiului, H[enriette]Y[vonne]
S[tahl] vorbind, eu întorcând capul şi ascultând
ce zice ea, eu serios, ea zâmbitoare.
Am văzut poza reprodusă într-o revistă
recentă, fotocopiată şi trimisă recent mie. De
cine? Ion Vartic? O scriitoare foarte activă din
Cluj, fie în redacţia revistei Apostrof, fie la Uniunea
Scriitorilor, filiala Cluj, numele ei îmi scapă, sunt
nedormit, scriind noaptea, dar îmi revine mâine...
Mi-a revenit, Marta Petreu4!
Fotocopia e format revistă, sau jumătate
pagină (revistă, ziar, nu vreo carte sau un caiet
gros). Ce să mai vorbim? Iau la rând pe toţi prietenii
şi cunoscuţii mei clujeni, care ar fi putut să-mi
trimită foaia cu fotografia. De ce?
M-a fulgerat cu amintirea amorului
meu cu H[enriette]Y[vonne]S[tahl] şi cu imaginea
mea din tinereţe, aşa cum nu m-am văzut niciodată.
Şi primită când? Puţin înainte de a împlini 75 de
ani, acum zece zile!
M-aş bucura mult dacă ai putea găsi, în
dosarele de documente ce mă privesc sau o privesc
pe H[enriette] Y[vonne] S[tahl], fotografia şi mi-ai
trimite o fotocopie.
Dacă încerci şi nu găseşti, îţi mulţumesc
din inimă pentru osteneală. Dacă găseşti, o voi
integra în vreun manuscris autobiografic, tocmai
la unul din astea lucrez acum.
Şi în orice caz îţi voi trimite cu dedicaţie
noile mele cărţi de proză sau eseuri sau autobiografia
la care lucrez.
Cu speranţa de recuperator, te îmbrăţişează
al d[umi]tale
Petru Dumitriu
*
Metz, 7 iulie 1999
Mult stimate domnule Băileşteanu,
Mulţumesc din toată inima pentru felicitările
de ziua sfinţilor Petru şi Pavel, şi cu prilejul
împlinirii de 75 de ani de către al d[umi]tale
devotat prieten şi contributor la comorile cărturăreşti
ale Bibliotecii Academiei.
Am început o serie de eseuri Non credo,
oro, cu subtitlul şi textul pe franţuzeşte, englezeşte,
nemţeşte şi româneşte, toate manuscrisele
originale destinate Bibliotecii Academiei.
Cu drag al d[umi]tale bătrân prieten,
Petru Dumitriu
Post scriptum
Cum să-ţi mulţumesc pentru fotografiile
din Cişmigiu şi de la Uniunea Scriitorilor? Mi-ai
făcut o mare bucurie!
[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu,
Director al Bibliotecii Academiei Române.
Bucureşti].
*
Metz, 15 ian[uarie] 2000
Dragul meu prieten Fănuş Băileşteanu,
Mulţumesc pentru urările de Crăciun şi
Anul Nou primite astăzi, m-am bucurat şi mă
bucur de prietenia d[umi]tale, cu atât mai
mult cu cât sunt într-o perioadă rodnică,
poate, sau probabil, ultima.
Drept care o rog pe colaboratoarea şi
coautoarea eseului acesta şi bio şi bibliografic
Non credo, să ia legătura cu d[umnea]ta, ca să
depunem treptat, până la încheierea sa, manuscrisul
ultimei (poate?) mele cărţi, primul pe care-l scriu
pe româneşte de când m-am mutat în Apus, în
1960.
Din această a doua cauză, voi scrie, dacă
vrea Dumnezeu, versiuni: 1. franceză, 2. engleză
şi 3. germană, pentru cititorii mei de aici. Versiuni
originale, pe cât se poate paralele cu, şi aproape
de, originalul român.
Sper că manuscrisul meu + notele şi
comentariile d[oam]nei Ecaterina Ţarălungă a
cărei competenţă şi inteligenţă îmi sunt şi îmi
vor fi indispensabile ca să duc, să ducem, până
la sfârşit ultima (sau penultima) mea carte, vor
fi păstrate cum se cuvine de Biblioteca Academiei
Române, la îndemâna intelectualilor şi literaţilor
al căror compatriot sunt şi am fost totdeauna
şi voi rămâne până la moarte şi după aceea.
Iată, deci, răspunsul meu plin de caldă
prietenie, la amabilele dşumiţtale urări de sfintele
sărbători şi Anul Nou 2000.
Al d[umi]tale bătrân prieten,
Petru Dumitriu
P.S. O rog pe d[oam]na Ţarălungă să-ţi
predea rândurile de faţă şi-ţi mulţumesc!
Post scriptum: transmite, te rog, caldele
mele salutări şi mulţumiri d[omnu]lui preşedinte
al Academiei, Eugen Simion. Mersi!
[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu,
Director adjunct al Bibliotecii Academiei Române,
Calea Victoriei, nr. 125, Bucureşti, 1. Bucarest,
Roumanie; Trimiţător – Petru Dumitriu, Quai
Richepance, 8, Metz, 57000, Franţa. Prin amabilitatea
doamnei Ecaterina Ţarălungă].
_____________
Originalele acestor epistole, inedite, se află
la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din
Bucureşti.
1 Andriana Fianu (1928–2000), publicistă şi
traducătoare. Într-o epistolă, din 11 februarie 1999,
precizează: Nu i-am fost niciodată secretară la „Viaţa
Românească“. Secretara lui era Sanda Marinescu
devenită, prin căsătorie, Râpeanu.
2 Publicase manuscrise ale lui Petru Dumitriu
în revista „Steaua”.
3 Publicase manuscrise ale lui Petru Dumitriu
în revista „Apostrof” din Cluj.
4 Poetă şi eseistă. Este din ianuarie 1990 redactor-
şef al revistei „Apostrof”.
