Bibliografia poetului, jurnalistului şi traducătorului Nicolae Labiş (1935-1956) este incompletă întrucât, surprinzător, unele biblioteci şi arhive, publice şi particulare, încă deţin manuscrise, epistole şi iconografie necunoscute, aparţinând celui ce a scris inconfundabila poemă Moartea căprioarei.
Inexistenţa unei ediţii integrale a operei, lipsa unei biobibliografii complete şi o cunoaştere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiş duc, cum e şi firesc, spre o exegeză superficială şi irelevantă.
Cărţile de amintiri şi evocări – de altfel emoţionante – coordonate de Gheorghe Tomozei (1936–1997) îngreunează semnificativ înţelegerea exactă a itinerariului biografic şi creator al unuia dintre cei mai talentaţi poeţi români.
Un segment important al activităţii literare, şi nu numai, îl constituie epistolele pe care le-a scris şi trimis câtorva dintre contemporanii săi şi care au fost restituite de excelentul istoric literar Nicolae Cârlan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai operei şi biografiei lui Nicolae Labiş.
Azi, graţie unei întâmplări fericite, completăm bibliografia lui Nicolae Labiş, cu încă patru epistole, necunoscute, trimise lui Mihai Zaharia şi lui Radu A. Sterescu, unul dintre cei mai cunoscuţi memorialişti, bibliofili şi anticari din Bucureştiul de odinioară. Epistolele acestea, deloc convenţionale, conţin unele informaţii şi precizări, extrem de utile, privitoare la anii de formare intelectuală, de căutări febrile şi, mai ales, de certitudini într-un domeniu aşa de dificil de aproximat şi de evaluat într-un timp atât de năprasnic.

[Văleni-Stânişoara]
, 29 august 1950

Dragă Mihai,
Ţi-am mai scris o scrisoare dar temându-mă că nu o vei primi, m-am hotărât să-ţi mai scriu una. Îţi mul- ţumesc pentru lunga ta scrisoare încă o dată, rugându-te să-mi mai scrii şi altele.
Acum am cam multă treabă cu făcutul fânului. Chiar azi am să plec până la tata, cu mâncare, la Plaiul Bătrân.
Acum să fii tu aici, să urci coasta Bătrânului Plai , să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcoreşti cu apă din fântâniţa de sub deal, la umbra de arţar.
Această fântâniţă, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cuşme ţurcăneşti, forfoteşte veşnic de apă rece ca o porţie de îngheţată de 37 lei de la Nuţu şi limpede ca apa căpătată prin distilare de la d[omnu]l Vasilioc Bogdăneţ, tatăl drept al lui Vulercik cel cu paleta şi cu bicicleta. Şi de acolo priveşte bâtca Turcului şi Primatariul cel cu lanuri întinse de secărică aromată care pişcă limba şi nasul.
Ţapinarii au lucrat două jgheaburi pe povârnişul despădurit din faţa ferestrei mele şi de acolo dau drumul la traverse la vale.
Mă sui pe deal şi privesc cum vin lemnele la vale cu hârâit de parcă ar plânge, şi cum, în momentul când părăsesc jgheabul se urcă-n cer şi apoi cad cu zgomot stârnind aşchii şi praf.
Îţi trimit o poezie. Cândva o să-ţi trimit mai multe.
Nu prea am ce-ţi mai scrie. Când s-o începe şcolile, atunci, da.
Până atunci, vezi, mai strânge material. Nu uita de vizita la Făltşiceniţ. Scrie-mi.
Te sărut,
Nelu
P. S. Poezia de faţă am scris-o mai înainte, să fie... Scrie-mi părerile... Chiar azi, adică, am făcut-o.
Nelu

*

[Fălticeni],
26 septembrie 1950

Dragă Mihai,
Am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o prin Nuşi şi m-am bucurat mult. Aflând că Nuşi pleacă astăzi sau mâine, am scris această scrisoare.
La noi la şcoală toate sunt bune. Numai că n-avem profesori la matematici, muzică şi sport.
De ziua Scânteii am mers pe teren cu echipa artistică U[niunea] T[ineretului] M[uncitoresc] şi am recitat o nouă poezie a mea Scânteia noastră4. Are acţiune dar încă-i piesă de atelier, cum zice d[omnu]l Popa. Când voi avea timp voi cizela-o. Ţi-o voi trimite.
Apropo! Era vorba de dşomnuţl Popa. S-a mirat foarte mult de faptul că i-ai uitat adresa – el stă pe Filimon Sârbu, 52.
Azi am intrat în materia de română a acestui an. Avem de învăţat patru broşuri. Dar cu ajutorul d[omnu]lui Popa, vom învinge.
Ieri mi s-a întâmplat o „nenorocire”. Am spart un geam la sala de ping-pong. Şi ca o încununare a victoriei, Bârlea, nu Anton a făcut piftie sub picior ultima mea minge de culoare roşie, fără nici o spărtură, aproape nouă. Am s-o dizolv în acetonă. Nenorocirea-i că-n oraş nu se găsesc mingi.
La noi, la liceu, s-a pus o firmă nouă şi frumoasă, mai mare dragul. Directorul o priveşte toată ziua.
Lui Lişu Lif[i] îi lucrez acum un clasor. Are mărci multe şi bune. Eu, prea puţine. Dar o să am mai multe cândva.
Ce mai este prin Bucureşti? Scrie-mi! Cred că ştii tu să alegi subiectele cele mai interesante din viaţa Capitalei.
Am să-ţi mai scriu prin poştă şi asta cât de curând. Informează- mă despre situaţia ta la Institut!
Te sărut,
Nicolae

*

[Fălticeni],
1 mart[ie] [1]951

Dragul meu Mihai,
Ţi-am mai scris, prin Nuşi; tu, nu. Oare de ce? Ştiu că vei fi ocupat, dar te rog să-ţi faci puţin timp şi să-mi scrii câteva rânduri.
Prin Nuşi ţi-am trimis o parte din traducerea mea. Îţi trimit continuarea şi partea a doua. Prin Fălticeni e bine, Mihai.
Pe dat de 6 vine o delegaţie a scriitorilor C.D.E. ca şi acum un an. Voi citi ca şi atunci un poem, unul mai copt, mai matur, şi fără tine.
În ziua de 1 mart[ie] nu s-a petrecut (până la ora 4) nimic, nici mărţişor, nici fast.
Bizu nu mi-a scris de mult, cei de acasă la fel, tu şi mai şi.
Al dracului fleşcărie e pe-afară. Să nu scoţi nasul din liceu. Totuşi, azi voi merge la plimbare. Altfel trebuie să fie 1 martşieţ la Bucureşti: mărţişoare, soare, unguroaice, ce să mai vorbesc.
Cum să nu fii tentat să uiţi oraşul mic, provincial, Fălticenii?! Datoria prezentei e să-ţi amintească, să-ţi aducă chiar din Fălticeni urări de bine (nu-s meşter în mărţişoare, poate ţi-a trimis Olguţa).
La anul, ne întâlnim, Mihai. La anul termin şcoala. Asta-i noutatea zilei.
Ţi-am mai spus, dacă poţi, vino la Paşti la mine. Vrei?
În această scrisoare nu-ţi voi scrie mai mult. Dacă nu ai altceva mai bun de făcut, scrie-mi tu.
De asemeni, şi în acelaşi caz, du-te pe la Ed[itura] Tineretului şi vezi ce s-ar putea spune despre traducerea mea.
Cu aceeaşi dragoste,
Nicolae Labiş

*

[Mălini, 22 august 1953]

Domnule Sterescu,
Vă scriu de acasă, unde mă simt foarte bine, ceea ce v-aş dori şi dumneavoastră. Mai am cam la o săptămână de stat pe acasă şi după aceea trebuie să mă întorn în Bucureşti.
Mă gândesc dacă s-a putut tranşa definitiv situaţia cu camera, căci n-aş dori să stau la şcoală când vin.
Directorul s-ar putea să nu mă mai lase să plec. Vă rog daţi-vă tot interesul înspre recunoştinţa mea.
Cu salutări respectuoase,
Nicolae Labiş

[Tovarăşului Radu Sterescu, Strada Alexandru Petöfi, nr. 19, Raionul Stalin, Bucureşti; Nicolae Labiş, Comuna Mălini, Raionul Fălticeni, Regiunea Suceava].

Note .. Originalele primelor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti, iar ultima la Arhivele Naţionale ale României. 1. Moartea unui poet. Prefaţă de Mihai Gafiţa. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1972, 440 pagini şi ...Urmele poetului Labiş. Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1985, 263 pagini + 16 file cu facsimile. 2. Nicolae Labiş – Corespondenţă. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Nicolae Cârlan. Suceava, Editura LIDANA, 2009, 156 pagini. şCuprinde 46 de scrisori trimise de Nicolae Labiş şi 37 primite de la confraţii şi instituţiiţ. 3. Petre Anghel – Prima treaptă spre cer în Luceafărul, 19, nr. 51 (764), sâmbătă, 18 decembrie 1976, p. 3, col. 5. şSe publică fragmente din scrisorile lui Nicolae Labiş trimise lui Mihai Zaharia, în anii 1950-1951, precum şi două poeziiţ. 4. Poezia Scânteia noastră nu a identificată fost până acum. 5. Vasile Gh. Popa (n. 1912–1976), profesor, folclorist şi memorialist. La Liceul „N. Gane” din Fălticeni a predat limba română şi limba latină în perioada 1947–1973. Remarcabile sunt cărţile: Folclor în Ţara de Sus (1984), Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau elogiul spiritualităţii Germaniei (1998) şi Nicolae Labiş, folclorist (2005). 6. Pentru biografia, formaţia şi activitatea sa e imperios necesar să se consulte interviul poetului şi cărturarului George Corbu – De vorbă cu Radu A. Sterescu în Ramuri, 24, nr. 6(276), 15 iunie 1987, p. 9, care se constituie în cea mai completă fişă de istorie literară. 7. Şcoala de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”, Bucureşti.