Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Închisoare de Rodica Zafiu

Relatările jurnalistice din ultimele zile - despre o revoltă a deţinuţilor din penitenciarul din Baia Mare - atrag atenţia asupra unui cîmp lexico-semantic în care sinonimia este extrem de bogată şi de diferenţiată stilistic. Textele publicistice au recurs în cea mai mare parte la termenii oficiali, juridici - penitenciar şi deţinut - (,Protest în penitenciar; S-a ajuns la înţelegere cu deţinuţii", Realitatea TV, 16.09. 2006); s-au folosit totuşi, din nevoia de variaţie, cîteva sinonime: "Aproape în fiecare închisoare au existat deţinuţi care s-au răsculat împotriva gardienilor" (id.); "protestele unor deţinuţi au culminat cu negocieri ca la carte între reprezentanţii puşcăriaşilor şi oficialii închisorii" (Realitatea TV, 15.09.2006), adesea termenii mai colocviali fiind plasaţi în titlu: "Condiţii mizere, revoltă printre puşcăriaşi" (Evenimentul zilei = EZ, 18.09.2006). Dacă pentru penitenciar există sinonimul - în registru standard - închisoare, nu avem de-a face cu o situaţie simetrică în cazul lui deţinut: substantivul închis, sinonim al său în limba mai veche (în dicţionarul academic - DLR - e citat un fragment din Vlahuţă), nu şi-a păstrat această utilizare. Evoluţia semantică a termenului închisoare nu e lipsită de interes: sensul său a fost mai întîi abstract - în limba veche, a ţine la închisoare însemna pur şi simplu "a ţine închis", fără precizarea locului - şi s-a concretizat treptat, dar destul de repede (apare deja în textele cronicarilor). Puşcărie şi puşcăriaş sînt termeni simţiţi azi ca popular-familiari, folosirea lor implicînd o foarte uşoară notă ironică şi depreciativă (destul de redusă în cazul lui puşcăriaş). Articolele din presa actuală par să folosească această pereche lexicală cu măsură şi doar din nevoia de variaţie stilistică, introducînd o marcă a perspectivei deţinuţilor înşişi. Citatul următor ilustrează trecerea de la oficial la informal, de la perspectiva exterioară la cea interioară, prin selecţia sinonimelor: "Situaţia de la Penitenciarul de maximă siguranţă din Baia Mare s-a calmat, dupa ce conducerea închisorii a promis că va rezolva o parte dintre cererile deţinuţilor. (...) Aceştia au început să lovească gratiile celulelor cu tot ce aveau la îndemână, în semn de protest faţă de condiţiile din puşcărie, pe care ei le consideră inumane" (HotNews, 16.09.2006). Puşcărie e un cuvînt destul de vechi, din familia lexicală a termenului puşcă (pentru care în DEX e indicată sursa maghiară; în realitate, cum arată Ciorănescu în dicţionarul său etimologic - DER -, e vorba de un cuvînt slav, prezent în mai toate limbile din zonă). Există mai multe explicaţii etimologice pentru puşcărie: e foarte credibilă ideea că o cazarmă de artilerişti (= puşcari) sau locul de depozitare a armelor ar fi devenit un tipic loc de detenţie (Tiktin); Ciorănescu, în schimb, înclină să creadă că e vorba de o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav - de spaţiu de depozitare -, comparînd puşcăria cu puşculiţa. Ideea e destul de ingenioasă, dar textele vechi par s-o infirme, întărind-o pe cea tradiţională: într-o jalbă din "1794, noiemvrie 21", Dima din Tîrgovişte povesteşte despre un hoţ care "acum se află aici la închisoarea puşcăriei" (L. Livadă-Cadeschi, L. Vlad, Departamentul de cremenalion, p. 95). Ceea ce azi ar fi un pleonasm constituia o precizare normală în limbajul vremii.

În seria principalelor sinonime trebuie să intre şi temniţă - termen de origine slavă, ieşit din uzul curent, dar cunoscut prin texte istorice şi literare şi respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare şi în presă: "Chilia, temniţa lebedelor" (EZ - 29.08.2006); "Cu Wurmbrand în temniţă" (EZ, 9.09.2006); aceluiaşi registru îi aparţine azi derivatul întemniţat.

Interesant e şi termenul argotic pîrnaie, pătruns şi în limbajul familiar şi pentru care dicţionarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omiţînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăşi de tumurluc, pîrnaie, hîrdău şi altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluţia sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puţin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conţinător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău şi ciubăr. De la pîrnaie s-a format derivatul pîrnăieş, astăzi cu totul ieşit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicţionarele noastre: bodîrlău e cuprins în dicţionarul academic (seria veche, condusă de S. Puşcariu), cu un citat simpatic din G.M. Jipescu (din Opincaru, cum ieste şi cum trebuie să hie săteanu. Scriere-n limba ţăranului muntean, 1881): "Nu le pare rău că merg la bodârlău, c-acolo dau de trai bun", iar tumurluc apare ca variantă a lui tumurug, în DLR, tomul XI, 1983; e un cuvînt de origine turcească, ce sensul "lemn lung, butuc"; evoluţia metonimică s-a produs desigur de la actul de punere în butuci a deţinuţilor. Cuvîntul hîrdău era viu cu sensul de "închisoare" în vremea lui Caragiale, care îl foloseşte (în sintagma hîrdăul lui Petrache) şi în Scrisoarea pierdută, rostit de Pristanda: "Am pus mîna pe dl Caţavencu... L-am turnat la hîrdăul lui Petrache", şi în lista de "genitive personale cristalizate" (,Reforma lui Luther - Barometrul lui Pache - ...- Hârdăul lui Petrache - Vinul lui Brătianu - ţuica lui Marghiloman - Ocaua lui Cuza...").

Despre sinonime ca mititica, gros, zdup, răcoare, ţuhaus etc. - altă dată.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara